dezasimilație sf [At: CONTEMPORANUL VII, 204 / V: (înv) ~iune / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ii / E: désassimilation] (Liv) Ansamblu de reacții chimice exotermice care se caracterizează prin transformarea substanțelor organice complexe (specifice organismelor vii) în substanțe mai simple, degradate, care se elimină Si: dezasimilare, catabolism.

DEZASIMILAȚIE s. f. Proces de transformare a unor substanțe complexe specifice organismului în alte substanțe mai simple și nespecifice, pe care acesta le elimină.

DEZASIMILAȚIE s.f. Dezasimilare; catabolism. [Gen. -iei, var. dezasimilațiune s.f. / < fr. désassimilation].

DEZASIMILAȚIE s. f. 1. dezasimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de descompunere a substanțelor, care au loc în organismele vii; catabolism. (< fr. désassimilation)

DEZASIMILAȚIE f. Proces de transformare a unor substanțe organice, asimilate de organism, în produse mai simple, care sunt eliminate; catabolism. [Art. dezasimilația; G.-D. dezasimilației; Sil. -ți-e] /<fr. désassimilation

dezasimilațiune sf vz dezasimilație

* DESASIMILAȚIUNE, DEZ- sf. Faptul care se produce în organism cînd unul sau mai multe elemente ale unui țesut viu, animal sau vegetal, sînt eliminate din acest țesut și trec în stare de materie inertă [fr.].

DEZASIMILAȚIUNE s.f. v. dezasimilație.

dezasimilație (desp. de-za-, -ți-e/dez-a-) s. f., art. dezasimilația (desp. -ți-a), g.-d. art. dezasimilației; pl. dezasimilații, art. dezasimilațiile (desp. -ți-i-)

!dezasimilație (de-za-, -ți-e/dez-a-) s. f., art. dezasimilația (-ți-a), g.-d. art. dezasimilației; pl. dezasimilații, art. dezasimilațiile (-ți-i-)

dezasimilație s. f. (sil. -ți-e; mf. dez-), art. dezasimilația (sil. -ți-a), g.-d. art. dezasimilației; pl. dezasimilații, art. dezasimilațiile (sil. -ți-i-)

DEZASIMILAȚIE s. (FIZIOL.) catabolism, dezasimilare. (Proces de ~.)

DEZASIMILAȚIE s. (FIZIOL.) catabolism. (Proces de ~.)