15 definiții pentru dezamăgire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAMĂGIRE, dezamăgiri, s. f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.

DEZAMĂGIRE, dezamăgiri, s. f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.

dezamăgire sf [At: FILIMON, O. I. 94 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ri / E: dezamăgi] 1 Decepționare. 2 (Îlav) Cu ~ Descurajat.

DEZAMĂGIRE, dezamăgiri, s. f. Deziluzie, decepție. Mărturisind duioșii și dezamăgiri... cîntarea înecată de dor se îndepărta, se stingea. M. I. CARAGIALE, C. 158. Copila nu încetă să-l iubească, în ciuda dezamăgirilor. MACEDONSKI, O. III 17.

DEZAMĂGIRE ~i f. 1) v. A DEZAMĂGI și A SE DEZAMĂGI. 2) Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; deziluzie; decepție. /v. a (se) dezamăgi

* dezamăgíre f. (d. deziluziune). Scoatere din amăgire. Deziluziune, decepțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezamăgire (desp. de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezamăgirii; pl. dezamăgiri

!dezamăgire (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezamăgirii; pl. dezamăgiri

dezamăgire s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamăgirii; pl. dezamăgiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAMĂGIRE s. decepție, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)

DEZAMĂGIRE s. decepție, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)

Intrare: dezamăgire
dezamăgire substantiv feminin
  • silabație: de-za-, dez-a- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamăgire
  • dezamăgirea
plural
  • dezamăgiri
  • dezamăgirile
genitiv-dativ singular
  • dezamăgiri
  • dezamăgirii
plural
  • dezamăgiri
  • dezamăgirilor
vocativ singular
plural
desamăgire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
disamăgire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezamăgire, dezamăgirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mărturisind duioșii și dezamăgiri... cîntarea înecată de dor se îndepărta, se stingea. M. I. CARAGIALE, C. 158. DLRLC
    • format_quote Copila nu încetă să-l iubească, în ciuda dezamăgirilor. MACEDONSKI, O. III 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezamăgi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.