9 definiții pentru determinist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETERMINÍST, -Ă, determiniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține determinismului, privitor la determinism. 2. S. m. și f. Adept al determinismului. – Din fr. déterministe.

DETERMINÍST, -Ă, determiniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține determinismului, privitor la determinism. 2. S. m. și f. Adept al determinismului. – Din fr. déterministe.

determiníst, ~ă [At: IBRĂILEANU, S. 234 / Pl: ~iști, ~e / E: fr déterministe] 1 a Care aparține determinismului (3). 2 a Privitor la determinism (3). 3 smf Adept al determinismului (3).

DETERMINÍST2, -Ă, determiniști, -ste, s. m. și f. Adept al determinismului.

DETERMINÍST, -Ă adj. Referitor la determinism. // s.m. și f. Adept al determinismului. [< fr. déterministe].

DETERMINÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al determinismului. (< fr. déterminisme)

DETERMINÍST2 ~sta (~ști, ~ste) m. și f. Adept al determinismului. /<fr. déterministe

*determiníst, -ă s. și adj. Adept al determinizmuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

determiníst adj. m., s. m., pl. determiníști; adj. f., s. f. determinístă, pl. determiníste

determiníst adj. m., s. m., pl. determiníști; f. sg. determinístă, pl. determiníste

Intrare: determinist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • determinist
  • deterministul
  • deterministu‑
plural
  • determiniști
  • determiniștii
genitiv-dativ singular
  • determinist
  • deterministului
plural
  • determiniști
  • determiniștilor
vocativ singular
  • deterministule
  • deterministe
plural
  • determiniștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

determinist, -ă (persoană) deterministă

  • 1. Adept al determinismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: