8 definiții pentru detectivist
Explicative DEX
DETECTIVIST, -Ă, detectiviști, -ste, adj. Caracteristic detectivului, referitor la detectivi; detectivistic. – Detectiv + suf. -ist.
detectivist, ~ă a [At: DEX-S / Pl: ~iști, ~e / E: detectiv + -ist] (Rar) Care este caracteristic detectivului (1) Si: detectivistic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETECTIVIST, -Ă, detectiviști, -ste, adj. Caracteristic detectivului, de detectiv; detectivistic. – Detectiv + suf. -ist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DETECTIVIST, -Ă adj. Detectivistic. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETECTIVIST, -Ă adj. de detectiv; detectivistic. (< detectiv + -ist)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
detectivist, -ă adj. De detectiv ◊ „Împletirea acestor grupe de probleme, facilitată de dimensiunile reduse ale capitolelor, este însoțită de relatarea, într-un stil vioi, captivant, aproape detectivist, cu replici scurte și intervenții parantezate.” R.lit. 15 VII 74 p. 9 (din detectiv + -ist; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
detectivist adj. m., pl. detectiviști; f. sg. detectivistă, pl. detectiviste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
DETECTIVIST adj. detectivistic. (O acțiune ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
detectivist, detectivistăadjectiv
- 1. Caracteristic detectivului, referitor la detectivi. DEX '09 DN DCR2sinonime: detectivistic
- Împletirea acestor grupe de probleme, facilitată de dimensiunile reduse ale capitolelor, este însoțită de relatarea, într-un stil vioi, captivant, aproape detectivist, cu replici scurte și intervenții parantezate. R.lit. 15 VII 74 p. 9. DCR2
-
etimologie:
- Detectiv + -ist. DEX '09 MDN '00