13 definiții pentru destul (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTÚL, -Ă, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”) a) (Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au înțeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește). Destul de puțin. Destul de rău.De4 + sătul.

DESTÚL, -Ă, destui, -le, adj., adv. 1. Adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. Adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ◊ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. Adj., adv. (Care este) mai mult decât trebuie, prea mult. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează!. 4. Adv. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prep. „de”) a) (Exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape..., suficient de..., relativ... S-au înțeles destul de bine. b) (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește). Destul de puțin. Destul de rău.De4 + sătul.

destul, ~ă [At: COD. VOR. 157 / V: (înv) desătul / Pl: ~ui, ~e / E: de4 + sătul] 1-2 a, av (Care este) în număr îndestulător Si: satisfăcător, suficient. 3-4 a, av (Care este) în cantitate (foarte) mare Si: mult. 5 sn (Pfm; lpl) Lucruri multe. 6 av (Îrg; îe) A face ~ A se răzbuna. 7 av (Îrg; îae) A pune capăt la ceva. 8 av (C.i. timpul) Atât cât este necesar. 9 av (C.i. timpul) Multă vreme. 10 av (Determină verbe abstracte) Într-un grad corespunzător de calitate, de intensitate etc. 11 av (Udp „de”) Suficient de... 12 sn (Înv) Belșug. 13 sn (Înv) Mulțumire. 14 av (Îrg; îlav) ~e ori Adesea. 15 av (Îrg; îlav) În ~ Atât cât trebuie. 16 av (Îrg; îal) Intens. 17 i Încetează!

DESTÚL1 adv. 1. (Adesea urmat de un adjectiv introdus prin prep. «de») Atît cît trebuie, atît cît ajunge, în cantitate suficientă; de ajuns, suficient. Timpul se încălzise destul, pentru ca Sîmbotina să poată sta peste zi afară. MIHALE, O. 503. Încerc să fiu destul de profund. SEBASTIAN, T. 64. Deși am iubit-o pînă la idolatrie, tot mi se pare că n-am iubit-o destul. M. I. CARAGIALE, C. 73. Nu-s destul de legate dulcețile. ALECSANDRI, T. I 31. ◊ A fi destul = a ajunge. Da, sîntem brațe și guri însetate, Nimic, nimic nu-i destul. De pîine, de soare, de aspră dreptate Nici unul din noi nu-i sătul. BANUȘ, B. 77. Dar oare viața-mi întreagă nu-i destul să-ți dovedească În toată clipa că Vidra știe și ea să iubească? HASDEU, R. V. 127. E destul o măciucă la un car de oale. (Eliptic) Ivane, destul de-acum; ți-ai trăit traiul și ți-ai mîncat mălaiul. CREANGĂ, P. 319. ◊ (Întrebuințat ca adverb predicativ) Tu lasă, măi Grigore. Destul că eu mă duc... Ai grijă de pușcă și de scripcă. CAMILAR, N. I 273. Ce-mi pasă a cui ești? zise el. Destul că te iubesc. EMINESCU, N. 9. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ajunge! încetează! Destul!... îl întrerupse colonelul. CAMILAR, N. I 349. O, bunul meu domn! viteazul meu soț! urmă ea, destul! Ajungă atîta sînge vărsat, atîte văduvii, atîția sărimani. NEGRUZZI, S. I 146. 2. Mai mult decît trebuie, prea mult. M-a apăsat destul personalitatea marelui profesor. CAMIL PETRESCU, T. III 290. Destul ți-ai făcut mendrele pînă acum. CREANGĂ, P. 242. Destul m-am supărat Și nimic n-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 215. ◊ Loc. adv. Din destul = din belșug, în mare cantitate. Porunci să mai aducă [mîncare], ca să fie din destul. ISPIRESCU, L. 216. ♦ (Regional) De multe ori, adesea. Cînd eram la mama fată, Mă culcam destul pe vatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 443. 3. (Exprimă ideea de scădere a calității pozitive indicate prin adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește, echivalînd cu un diminutiv format de la adjectivul sau adverbul care urmează) Aproape..., suficient de... S-au înțeles destul de bine cu gospodarii localnici. SADOVEANU, P. M. 9. O răzeșie destul de mare, casa bătrînească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă... alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. ◊ (Exprimă ideea de sporire a calității negative indicate prin adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Prin unghere, se află celelalte obiecte pe care păstorii le-au adus cu ei din sat... Sînt destul de puține și de ciudat împerecheate. BOGZA, C. O. 69. Ei!... și ce-a făcut Destul de rău a fost. COȘBUC, P. I 229.

DESTÚL1 adv. 1) Într-o măsură satisfăcătoare; atât cât trebuie; de ajuns. 2) (cu valoare de interjecție) Ajunge! Stop! 3) Cu prisosință; peste măsură. A bate ~ la cap. A muncit ~ o viață întreagă. /de + sătul

destul a. atât cât trebue. [Contras din de sătul]. ║ adv. de ajuns: am lucrat destul.

destúl, -ă adj.m pl. (de și sătul). Suficient, de ajuns, cît trebuĭe. Vechĭ. Îndestulat, mulțumit. S.n., pl urĭ. Vechĭ. Îndestulare, belșug. Adv. Destul am suferit! – Și în destul. – Vechĭ și desătul.

îndestul, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: în- + destul] (Înv) 1 a Destul. 2 av Cât trebuie. 3 av De ajuns.

îndestúl adv. Rar. Destul, de ajuns. – S’ar putea scrie și în destul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*destúl2 (suficient de, aproximativ, relativ) adv. (~ de buni)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESTÚL adj., adv., interj. 1. adj. v. suficient. 2. adv. îndeajuns, suficient, (reg.) buget, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.) 3. interj. v. ajunge.

DESTUL adj., adv., interj. 1. adj. îndestulător, suficient, (reg.) bugăt. (Provizii ~.) 2. adv. îndeajuns, suficient, (reg.) bugăt, (înv.) îndestul. (Ai vorbit ~.) 3. interj. ajunge!, atît!, basta!, gata!, isprăvește!, încetează!, punct!, sfîrșește!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt!, (fam. și peior.) ho!


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

destúl adv.1. Suficient, de ajuns, în cantitate îndestulătoare. – 2. (Interj.) Ajunge!, gata!, încetează! – 3. (Adj.) Care este atît cît trebuie. De la sătul, cu prep. de (Pușcariu 1531; Tiktin; Candrea), cf. de ajuns.Der. îndestula (var. destula, (în)destuli), vb. (a da suficient; a satisface, a mulțumi, a sătura); îndestulător, adj. (suficient, abundent); neîndestulat, adj. (nemulțumit); neîndestulător, adj. (insuficient). Din rom. provine bg. destur.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FORTUNA MULTIS DAT NIMIS, SATIS NULLI (lat.) multora soarta le dă prea mult, nimănui destul (cât i-ar trebui) – Martial, „Epigrammata”, 12, 10, 2.

Intrare: destul (adv.)
destul2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • destul
  • destu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destul (adv.)

  • 1. În cantitate suficientă, atât cât trebuie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suficient 4 exemple
    exemple
    • Timpul se încălzise destul, pentru ca Sîmbotina să poată sta peste zi afară. MIHALE, O. 503.
      surse: DLRLC
    • Încerc să fiu destul de profund. SEBASTIAN, T. 64.
      surse: DLRLC
    • Deși am iubit-o pînă la idolatrie, tot mi se pare că n-am iubit-o destul. M. I. CARAGIALE, C. 73.
      surse: DLRLC
    • Nu-s destul de legate dulcețile. ALECSANDRI, T. I 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A fi destul = ajunge
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Da, sîntem brațe și guri însetate, Nimic, nimic nu-i destul. De pîine, de soare, de aspră dreptate Nici unul din noi nu-i sătul. BANUȘ, B. 77.
        surse: DLRLC
      • Dar oare viața-mi întreagă nu-i destul să-ți dovedească În toată clipa că Vidra știe și ea să iubească? HASDEU, R. V. 127.
        surse: DLRLC
      • E destul o măciucă la un car de oale.
        surse: DLRLC
      • eliptic Ivane, destul de-acum; ți-ai trăit traiul și ți-ai mîncat mălaiul. CREANGĂ, P. 319.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Este întrebuințat ca adverb predicativ.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Tu lasă, măi Grigore. Destul că eu mă duc... Ai grijă de pușcă și de scripcă. CAMILAR, N. I 273.
        surse: DLRLC
      • Ce-mi pasă a cui ești? zise el. Destul că te iubesc. EMINESCU, N. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. În cantitate sau în număr mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mult (adv.) un exemplu
    exemple
  • 3. Mai mult decât trebuie, prea mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • M-a apăsat destul personalitatea marelui profesor. CAMIL PETRESCU, T. III 290.
      surse: DLRLC
    • Destul ți-ai făcut mendrele pînă acum. CREANGĂ, P. 242.
      surse: DLRLC
    • Destul m-am supărat Și nimic n-am căpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 215.
      surse: DLRLC
    • 3.1. interjecție Ajunge! încetează!.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Destul!... îl întrerupse colonelul. CAMILAR, N. I 349.
        surse: DLRLC
      • O, bunul meu domn! viteazul meu soț! urmă ea, destul! Ajungă atîta sînge vărsat, atîte văduvii, atîția sărimani. NEGRUZZI, S. I 146.
        surse: DLRLC
    • 3.2. locuțiune adverbială Din destul = din belșug, în mare cantitate.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Porunci să mai aducă [mâncare], ca să fie din destul. ISPIRESCU, L. 216.
        surse: DLRLC
    • 3.3. regional De multe ori.
      surse: DLRLC sinonime: adesea un exemplu
      exemple
      • Cînd eram la mama fată, Mă culcam destul pe vatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 443.
        surse: DLRLC
  • 4. (Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prepoziția „de”, exprimă ideea de diminuare a calității pozitive indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește) Aproape..., suficient de..., relativ...
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aproape relativ 2 exemple
    exemple
    • S-au înțeles destul de bine cu gospodarii localnici. SADOVEANU, P. M. 9.
      surse: DLRLC
    • O răzeșie destul de mare, casa bătrînească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă... alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3.
      surse: DLRLC
  • 5. Urmat de un adjectiv sau de un adverb de care se leagă prin prepoziția „de”, exprimă ideea de sporire a calității negative indicate de adjectivul sau adverbul pe care-l însoțește.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Prin unghere, se află celelalte obiecte pe care păstorii le-au adus cu ei din sat... Sînt destul de puține și de ciudat împerecheate. BOGZA, C. O. 69.
      surse: DLRLC
    • Ei!... și ce-a făcut Destul de rău a fost. COȘBUC, P. I 229.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • De + sătul
    surse: DEX '09 DEX '98