10 definiții pentru destrămat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

destrămat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: destrăma] 1-5 Destrămare (1-5). 6 (Înv) Destrăbălare (2).

destrămat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 158v/21 / V: (îrg) dis~ / Pl: ~ați, ~e / E: destrăma] 1 (D. materiale textile, țesături, sau obiecte țesute sau confecționate din fire împletite) Care și-a pierdut rezistența prin rărirea, desfacerea neregulată sau ruperea firelor (datorită uzurii sau utilizării necorespunzătoare) Si: deșirat, rărit2, zdrențuit, (rar) dezlânat, (înv) rânjit, (reg) desfirat, sitit. 2 (D. nori, ceață, fum etc.) Care s-a răspândit în toate părțile, devenind mai puțin compact. 3 Răsfirat2 (1). 4 (D. grupuri, colectivități) Care și-a pierdut coeziunea, care nu mai reprezintă o totalitate Si: descompus, dezmembrat. 5-6 (Îrg) Destrăbălat (1, 3).

DESTRĂMÁT, -Ă, destrămați, -te, adj. 1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrențuit. 2. Fig. Răsfirat, împrăștiat. 3. (Rar) Distrus, nimicit. 4. (Înv.) Dezordonat, dezmățat, destrăbălat. – V. destrăma.

DESTRĂMÁT, -Ă, destrămați, -te, adj. 1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrențuit. 2. Fig. Răsfirat, împrăștiat. 3. (Rar) Distrus, nimicit. 4. (Înv.) Dezordonat, dezmățat, destrăbălat. – V. destrăma.

DESTRĂMÁT, -Ă, destrămați, -te, adj. 1. (Despre împletituri și țesături sau despre obiecte confecționate) Cu fire desfăcute, din care atîrnă firele; rărit, zdrențuit, rupt. Vartolomeu Diaconu zîmbi amar, ascunzîndu-și sub mînecă manșeta destrămată. C. PETRESCU, A. 348. În jocul valurilor săreau stropii de apă ca niște perle aruncate în spuma sfîșiată ca o dantelă destrămată. BART, E. 316. ◊ Fig. Imaginea ei trecu... prin somnul lui zbuciumat și destrămat. GALACTION, O. I 628. Luna... țesea aburii, care se tîrau pe cîmpie, în pînze destrămate de argint. IBRĂILEANU, A. 201. 2. Răsfirat, împrăștiat. Vîlcănaș ședea întins Și cu greu de somn cuprins... Cu hangerul Căpătîi, Cu mustața Răsfirată Și cu barba Destrămată. TEODORESCU, P. P. 553. 3. (Rar) Distrus, nimicit. Războiul se sfîrșise. Unde ieri Călcase tancul, azi treceau mineri Și, peste codrii destrămați, – domoale, Suiau păduri de fumuri, din furnale. ȚEBELEANU, P. 41. ◊ Fig. Pășeau încet, alături. Rotaru, destrămat, ar fi vrut să înceapă vorba, dar nu știa cum. V. ROM. mai 1953, 110. 4. (Învechit) Dezordonat, dezmățat, desfrînat, destrăbălat. (Fig.) Iată echilibrul răsturnat. Tereziile își încep danțul cel destrămat, care în sus, care în jos. ODOBESCU, S. III 335. ◊ (Substantivat) Mare destrămat seamănă a fi! Joacă cîte un icosar o dată. ALECSANDRI, T. 786.

destrămat a. 1. desfăcut, descheiat; 2. slobod, ce atârnă în jos: cu buze largi destrămate PANN; 3. fig. desfrânat: toți bețivii, toți destrămații GHICA.

destrămát, -ă adj. (d. destram). Cu firele desfăcute, cu țesătura desfăcută: postav destrămat. Buze destrămate, buze răsfrînte, care atîrnă. Fig. Om destrămat, neserios, corupt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESTRĂMÁT adj. 1. desfăcut, deșirat. (O țesătură ~.) 2. v. rărit.

DESTRĂMÁT adj. v. dezmembrat.

DESTRĂMAT adj. 1. desfăcut, deșirat. (O țesătură ~.) 2. rărit, (rar) dezlînat. (Un pulover de lînă ~.)

Intrare: destrămat
destrămat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destrămat
  • destrămatul
  • destrămatu‑
  • destrăma
  • destrămata
plural
  • destrămați
  • destrămații
  • destrămate
  • destrămatele
genitiv-dativ singular
  • destrămat
  • destrămatului
  • destrămate
  • destrămatei
plural
  • destrămați
  • destrămaților
  • destrămate
  • destrămatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

destrămat

  • 1. Cu fire desfăcute.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rupt (adj.) rărit (adj.) zdrențuit 4 exemple
    exemple
    • Vartolomeu Diaconu zîmbi amar, ascunzîndu-și sub mînecă manșeta destrămată. C. PETRESCU, A. 348.
      surse: DLRLC
    • În jocul valurilor săreau stropii de apă ca niște perle aruncate în spuma sfîșiată ca o dantelă destrămată. BART, E. 316.
      surse: DLRLC
    • figurat Imaginea ei trecu... prin somnul lui zbuciumat și destrămat. GALACTION, O. I 628.
      surse: DLRLC
    • figurat Luna... țesea aburii, care se tîrau pe cîmpie, în pînze destrămate de argint. IBRĂILEANU, A. 201.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vîlcănaș ședea întins Și cu greu de somn cuprins... Cu hangerul Căpătîi, Cu mustața Răsfirată Și cu barba Destrămată. TEODORESCU, P. P. 553.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Războiul se sfîrșise. Unde ieri Călcase tancul, azi treceau mineri Și, peste codrii destrămați, – domoale, Suiau păduri de fumuri, din furnale. ȚEBELEANU, P. 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Pășeau încet, alături. Rotaru, destrămat, ar fi vrut să înceapă vorba, dar nu știa cum. V. ROM. mai 1953, 110.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • figurat Iată echilibrul răsturnat. Tereziile își încep danțul cel destrămat, care în sus, care în jos. ODOBESCU, S. III 335.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Mare destrămat seamănă a fi! Joacă cîte un icosar o dată. ALECSANDRI, T. 786.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi destrăma
    surse: DEX '98 DEX '09