6 definiții pentru despărțit (s.n.)

despărțít1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pl: ~uri / E: despărți] 1-5 Despărțire (1-4, 6). 6 (Mat) Împărțire. 7 Clasificare. 8-9 Despărțire (16-17). 10 (Fig) Învrăjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Despărțire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despărțire (25). 18 Deosebire. 19-28 Despărțire (27-36). 29 Divorț. 30-40 Despărțire (38-48). 41 (Înv; pex) Parte. 42 (Îvr) Subdiviziune. 43-50 Despărțire (52-59). 51 (Mat; îvr) Deîmpărțit. 52 (Îs) ~ul oilor Desfacere a tovărășiei de stână toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor.

DESPĂRȚÍT1 s. n. Despărțire (1). ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor. – V. despărți.

DESPĂRȚÍT1 s. n. Despărțire (1). ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor. – V. despărți.

DESPĂRȚÍT1 s. n. Despărțire. ◊ Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stînă, toamna, cînd se împart proprietarilor oile și produsele lor. Poate eu n-oi fi față la toamnă, nici la despărțitul oilor, nici nicăieri pe fața pămîntului. CAMILAR, N. I 253.

Intrare: despărțit (s.n.)
despărțit (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular despărțit despărțitul
plural
genitiv-dativ singular despărțit despărțitului
plural
vocativ singular
plural

despărțit (s.n.)

  • 1. Despărțire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Despărțitul oilor = desfacerea tovărășiei de stână, toamna, când se împart proprietarilor oile și produsele lor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Poate eu n-oi fi față la toamnă, nici la despărțitul oilor, nici nicăieri pe fața pămîntului. CAMILAR, N. I 253.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi despărți
    surse: DEX '98