11 definiții pentru desiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESÍȘ, desișuri, s. n. 1. Grup de arbuști, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. pădure tânără foarte deasă. 2. Fig. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). – Des2 + suf. -iș.

DESÍȘ, desișuri, s. n. 1. Grup de arbuști, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. pădure tânără foarte deasă. 2. Fig. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). – Des2 + suf. -iș.

desíș sn [At: MARDARIE, L. 293 / V: (reg) ~șiș, (îvr) ~súș / Pl: ~uri și (înv) ~e / E: des + -iș] 1 (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Grup des de copaci. 2 Aglomerație de tufe, ierburi, frunze etc. 3 Pădure tânără, foarte deasă. 4 Loc acoperit cu copaci deși, tufișuri, ierburi etc. Si: (reg) deset. 5 (Spc) Stadiu de dezvoltare a unui arboret, între realizarea stării de masiv și începerea stadiului numit nuieliș. 6 (Fig; d. oameni) Mulțime mare Si: aglomerație, îngrămădire, (reg) deset. 7 (Reg) Deasă.

DESÍȘ, desișuri, s. n. (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») 1. Grup des de copaci, de ierburi, de buruieni etc.; pădure tînără, foarte deasă; desime, bunget. Clipeau prin desișurile livezilor acoperișuri bombate de alamă. SADOVEANU, Z. C. 276. Soarele se scufundase în desișul tihniților copaci. VLAHUȚĂ, O. A. 121. Trage, săgeata vîjîie și se pierde în desișul ierbii care se clatină încet în vîrf. CARAGIALE, O. III 102. ◊ Fig. Tai brazdă prin desișuri de îndoieli și-arunc Cu buzduganul vrerii hotar departe-n vreme. BENIUC, V. 60. 2. (Rar) Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). Se împinge disperată o mulțime de lume ca într-un desiș de trupuri. CAMIL PETRESCU, T. II 410.

DESÍȘ ~uri n. 1) Loc acoperit cu mulți arbuști, tufari și ierburi; desime. 2) Pădure tânără și deasă. /des + suf. ~iș

desiș n. pădure tânără și aproape de nestrăbătut [V. des].

desíș n., pl. urĭ. Loc unde-s copăceiĭ deșĭ în pădure (sihlă, hățiș).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desíș s. n., pl. desíșuri

desíș s. n., pl. desíșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESÍȘ s. crâng, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns într-un ~.)

DESIȘ s. (BOT.) crîng, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns într-un ~.)

Intrare: desiș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desiș
  • desișul
  • desișu‑
plural
  • desișuri
  • desișurile
genitiv-dativ singular
  • desiș
  • desișului
plural
  • desișuri
  • desișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

desiș

  • 1. Grup de arbuști, de tufe, de buruieni etc..
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bunget desime antonime: răriș 4 exemple
    exemple
    • Clipeau prin desișurile livezilor acoperișuri bombate de alamă. SADOVEANU, Z. C. 276.
      surse: DLRLC
    • Soarele se scufundase în desișul tihniților copaci. VLAHUȚĂ, O. A. 121.
      surse: DLRLC
    • Trage, săgeata vîjîie și se pierde în desișul ierbii care se clatină încet în vîrf. CARAGIALE, O. III 102.
      surse: DLRLC
    • figurat Tai brazdă prin desișuri de îndoieli și-arunc Cu buzduganul vrerii hotar departe-n vreme. BENIUC, V. 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Pădure tânără foarte deasă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat rar Mulțime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mulțime îmbulzeală îngrămădeală un exemplu
    exemple
    • Se împinge disperată o mulțime de lume ca într-un desiș de trupuri. CAMIL PETRESCU, T. II 410.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Des + sufix -iș.
    surse: DEX '09 DEX '98