8 definiții pentru deschizător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

deschizător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: deschide + -ător] 1 sf (Îvr) Cheie. 2 sm (Înv) Întemeietor. 3-4 smf (Îs) ~ de drumuri (sau de drum, de cale, de perspective, de porți) Inițiator (sau inovator) într-un anumit domeniu de activitate. 5 a (Înv) Care este folosit împotriva constipației. 6 a (Rar) Care desface flori, frunze, muguri.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

DESCHIZĂTÓR, -OÁRE, deschizători, -oare, s. m. și f. (În expr.) Deschizător de drumuri = inovator, inițiator.

DESCHIZĂTÓR1 ~i m. Persoană care deschide. ◊ ~ de drumuri persoană care începe să activeze într-un domeniu neexplorat, deschizând căi noi spre progres. /a deschide + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deschizătór1 (persoană) s. m., pl. deschizătóri

deschizătór (persoană) s. m., pl. deschizătóri

Intrare: deschizător (s.m.)
deschizător1 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deschizător
  • deschizătorul
  • deschizătoru‑
plural
  • deschizători
  • deschizătorii
genitiv-dativ singular
  • deschizător
  • deschizătorului
plural
  • deschizători
  • deschizătorilor
vocativ singular
  • deschizătorule
plural
  • deschizătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deschizător, -oare (persoană) deschizătoare

etimologie:

  • Deschide + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09