15 definiții pentru descâlci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descâlcí [At: CANTEMIR, HR. 74 / Pzi: ~césc cj: 3 (înv) să descâlce / E: des- + (în)câlci] 1 vt A descurca fire de păr, de ață etc. 2-3 vtr (Îvr) A (se) desface dintr-o încleștare. 4 vr (Fig) A ieși dintr-o încurcătură. 5 vt (Fig) A face să devină clar un raționament, o idee, o problemă etc. Si: a clarifica, a lămuri. 6 vt (Fig) A dezvălui un secret, un lucru necunoscut etc. 7 (Fig) A descifra un text ilizibil. 8 vt (C.i. dificultăți, probleme etc.) A găsi o soluție când informațiile sau împrejurările sunt numeroase și par a nu urma firul logic Si: a soluționa.

DESCÂLCÍ, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A descurca fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Pref. des- + [în]câlci.

DESCÂLCÍ, descâlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. – Des1- + [în]câlci.

A DESCÂLCÍ ~ésc tranz. 1) (fire de ață, de păr etc. încâlcite) A desface separând unul de altul; a descurca. 2) (probleme, gânduri etc.) A face să devină clar, limpede; a clarifica; a limpezi. /des- + a [în]câlci

A SE DESCÂLCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A ajunge să înțeleagă; a se limpezi, a se descurca. /des- + a [în]câlci

DESCÎLCÍ, descîlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire (de ață, de păr etc.) încîlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. Și popa dă să descîlcească Ce scrie în hîrtia-mpărătească. BENIUC, V. 157. ◊ Refl. (Rar) Anevoie s-ar descîlci din vălmășagul de gînduri ce i se îmbulzesc sub condei. VLAHUȚĂ, O. A. 229.

descălcì v. a descurca. [V. încălcì].

descîlcésc v. tr. (d. în-cîlcesc). Descurc: a descîlci niște sfoară, o afacere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descâlcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 descâlceáscă

descâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descâlcésc, imperf. 3 sg. descâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. descâlceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCÂLCÍ vb. a descurca. (~ firele încurcate.)

DESCÂLCÍ vb. v. clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza.

A descâlci ≠ a încâlci, a încurca

DESCÎLCI vb. a descurca. (~ firele încurcate.)

descîlci vb. v. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. LĂMURI. LIMPEZI. PRECIZA.

Intrare: descâlci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descâlci
  • descâlcire
  • descâlcit
  • descâlcitu‑
  • descâlcind
  • descâlcindu‑
singular plural
  • descâlcește
  • descâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descâlcesc
(să)
  • descâlcesc
  • descâlceam
  • descâlcii
  • descâlcisem
a II-a (tu)
  • descâlcești
(să)
  • descâlcești
  • descâlceai
  • descâlciși
  • descâlciseși
a III-a (el, ea)
  • descâlcește
(să)
  • descâlcească
  • descâlcea
  • descâlci
  • descâlcise
plural I (noi)
  • descâlcim
(să)
  • descâlcim
  • descâlceam
  • descâlcirăm
  • descâlciserăm
  • descâlcisem
a II-a (voi)
  • descâlciți
(să)
  • descâlciți
  • descâlceați
  • descâlcirăți
  • descâlciserăți
  • descâlciseți
a III-a (ei, ele)
  • descâlcesc
(să)
  • descâlcească
  • descâlceau
  • descâlci
  • descâlciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)