DESCÎLCI, descîlcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire (de ață, de păr etc.) încîlcite, încurcate. ♦ Fig. A descurca, a lămuri, a limpezi. Și popa dă să descîlcească Ce scrie în hîrtia-mpărătească. BENIUC, V. 157. ◊ Refl. (Rar) Anevoie s-ar descîlci din vălmășagul de gînduri ce i se îmbulzesc sub condei. VLAHUȚĂ, O. A. 229.