16 definiții pentru depeșă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Înv.) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

depéșă sf [At: AR (1829) 251/26 / Pl: ~șe / E: fr dépêche] 1 (Iuz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide. 2 (Spc) Telegramă.[1] modificată

  1. În original incorect acc.: depeșắ LauraGellner

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Astăzi rar) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide (astăzi prin telegraf, v. telegramă). Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159.

DEPÉȘĂ s.f. (Rar) Telegramă. [< fr. dépèche].

DEPÉȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche)

DEPÉȘĂ ~e f. înv. Comunicare transmisă rapid; telegramă. /<fr. dépêche

depeșă f. telegramă (= fr. dépêche).

*depéșă f., pl. ĭ (fr. dépêche, d. dépêcher, a depeșa, de unde și it. dispaccio și sp. despacho). Telegramă, informațiune urgentă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

depéșă (înv.) s. f., art. depéșa, g.-d. art. depéșei; pl. depéșe

depéșă s. f., art. depéșa, g.-d. art. depéșei; pl. depéșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPÉȘĂ s. v. epistolă, epistolie, scrisoare, telegramă.

depeșă s. v. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. TELEGRAMĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

depéșă (-șe), s. f. – Înștiințare, comunicare. Fr. dépêche.Der. depeșa, vb. (a comunica, a înștiința), din fr. dépêcher.

Intrare: depeșă
depeșă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depeșă
  • depeșa
plural
  • depeșe
  • depeșele
genitiv-dativ singular
  • depeșe
  • depeșei
plural
  • depeșe
  • depeșelor
vocativ singular
plural
depeșă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: IVO-III, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • depeșă
  • depeșa
plural
  • depeși
  • depeșile
genitiv-dativ singular
  • depeși
  • depeșii
plural
  • depeși
  • depeșilor
vocativ singular
plural

depeșă

  • 1. învechit Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: telegramă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75.
      surse: DLRLC
    • Pristanda: Coane Fănică! o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143.
      surse: DLRLC
    • Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159.
      surse: DLRLC

etimologie: