13 definiții pentru denota
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DENOTA, pers. 3 denotă, vb. I. Tranz. 1. A dovedi (2), a arăta, a indica. 2. A exprima un anumit sens. – Din fr. dénoter, lat. denotare.
denota vt [At: RUSSO, S. 191 / Pzi: per 3 ~otă / E: fr dénoter, lat denoto, -are] 1 A dovedi. 2 A indica. 3 A exprima un anumit sens.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENOTA, pers. 3 denotă, vb. I. Tranz. 1. A dovedi (2), a vădi, a indica. 2. A exprima un anumit sens. – Din fr. dénoter, lat. denotare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DENOTA, pers. 3 denotă, vb. I. Tranz. A dovedi, a vădi, a indica. Opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare. CARAGIALE, O. III 236. De nu s-ar deosebi... sobrietatea de linii a artelor antice și oarecare imperfecțiuni de forme, care denotă o epocă de scădere, s-ar putea crede că acest episod a fost schițat de penelul energic al lui Rubens. ODOBESCU, S. III 124. Poezia poporală se mai deosebește și prin o cunoștință psihologică, care denotă spiritul observator al poporului. RUSSO, S. 191. – Prez. ind. și: (învechit) denotează (ODOBESCU, S. I 362).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENOTA vb. I. tr. A vădi, a arăta; a marca, a indica. [P.i. 3,6 -tă. / < fr. dénoter, it., lat. denotare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DENOTA vb. tr. a vădi, a arăta; a indica; a exprima un anumit sens. (< fr. dénoter, lat. denotare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DENOTA pers. 3 denotă tranz. 1) A arăta printr-o trăsătură caracteristică. 2) A exprima un sens, o semnificație. /<fr. dénoter, lat. denotare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
denotà v. a desemna, a arăta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
denota (a ~) vb., ind. prez. 3 denotă, imperf. 3 pl. denotau; conj. prez. 3 să denote corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
denota (a ~) vb., ind. prez. 3 denotă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
denota vb., ind. prez. 3 sg. și pl. denotă; conj. prez. 3 sg. și pl. denote
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DENOTA vb. a arăta, a atesta, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competența autorului lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DENOTA vb. a arăta, a atesta, a indica, a releva, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competența autorului lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
denotaverb
-
- Opera ce ne-a lăsat-o nu denotă nici un moment de ezitare. CARAGIALE, O. III 236. DLRLC
- De nu s-ar deosebi... sobrietatea de linii a artelor antice și oarecare imperfecțiuni de forme, care denotă o epocă de scădere, s-ar putea crede că acest episod a fost schițat de penelul energic al lui Rubens. ODOBESCU, S. III 124. DLRLC
- Poezia poporală se mai deosebește și prin o cunoștință psihologică, care denotă spiritul observator al poporului. RUSSO, S. 191. DLRLC
-
- 2. A exprima un anumit sens. DEX '98 DEX '09
- comentariu Prezent indicativ și: denotează. DLRLC
etimologie:
- dénoter DEX '09 DEX '98 DN
- denotare DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.