DEMONOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul credințelor populare despre demoni. – Din fr. démonologie.

demonologie sf [At: LM / Pl: ~ii / E: fr démonologie] Disciplină care se ocupă cu studiul credinței în demoni.

DEMONOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul demonilor. – Din fr. démonologie.

DEMONOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul demonilor. [Gen. -iei. / < fr. démonologie, cf. gr. daimon – demon, logos – știință].

DEMONOLOGIE s. f. pretinsă știință religioasă sau parte a mitologiei care se ocupă cu studiul demonilor. (< fr. démonologie)

demonologie s. f., art. demonologia, g.-d. demonologii, art. demonologiei

demonologie s. f., art. demonologia, g.-d. demonologii, art. demonologiei

demonologie s. f., art. demonologia, g.-d. demonologii, art. demonologiei

DEMONO- „demon, diavol”. ◊ gr. daimon „zeu, ființă supranaturală” > fr. démono-, it. id., engl. id., germ. dämono- > rom. demono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de diavoli; ~graf (v. -graf), s. m. și f., autor al unor scrieri despre demoni; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care tratează despre credințele religioase referitoare la demoni; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a demonilor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f., (persoană) care adoră demonii; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul demonilor; ~manie (v. -manie), s. f., tulburare mintală care constă în credința de a fi stăpînit de forțe diabolice; sin. demonopatie; ~patie (v. -patie), s. f., demonomanie*.

demonologie, demonologii s. f. Disciplină teologică sau profană care se ocupă în mod special cu mitul demonilor și în general cu lumea ființelor fabuloase supraumane, neconsiderate zei, care fie că protejează, fie că dușmănesc omenirea. – Din fr. démonologie.