11 definiții pentru demobilizator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demobilizator, ~oare a [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669 / Pl: ~i, ~oare / E: demobiliza + -tor] 1 Care lasă la vatră trupele. 2 Care trece o armată în stare de pace. 3-4 Care slăbește forța combativă și tenacitatea cuiva. 5 Descurajant.

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizează (2); descurajant. – Demobiliza + suf. -tor.

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizează (2); descurajant. – Demobiliza + suf. -tor.

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE, demobilizatori, -oare, adj. Care slăbește forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau a unui scop); descurajator. Tendința de a lăsa ca lucrurile să meargă de la sine este demobilizatoare și oportunistă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669.

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE adj. Care demobilizează (2); descurajant. [< demobiliza + -tor].

DEMOBILIZATÓR, -OÁRE adj. care demobilizează (2); descurajant. (< fr. démobilisateur)

DEMOBILIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care demobilizează; în stare să demobilizeze. Acțiune ~oare. /a demobiliza + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

demobilizatór adj. m., pl. demobilizatóri; f. sg. și pl. demobilizatoáre

demobilizatór adj. → mobilizator


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMOBILIZATÓR adj. v. demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, descurajator.

demobilizator adj. v. DEMORALIZANT. DEMORALIZATOR. DEPRIMANT. DESCURAJANT. DESCURAJATOR.

Demobilizator ≠ mobilizator

Intrare: demobilizator
demobilizator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demobilizator
  • demobilizatorul
  • demobilizatoru‑
  • demobilizatoare
  • demobilizatoarea
plural
  • demobilizatori
  • demobilizatorii
  • demobilizatoare
  • demobilizatoarele
genitiv-dativ singular
  • demobilizator
  • demobilizatorului
  • demobilizatoare
  • demobilizatoarei
plural
  • demobilizatori
  • demobilizatorilor
  • demobilizatoare
  • demobilizatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

demobilizator

etimologie:

  • Demobiliza + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN