DEMOBILIZATOR, -OARE, demobilizatori, -oare, adj. Care slăbește forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau a unui scop); descurajator. Tendința de a lăsa ca lucrurile să meargă de la sine este demobilizatoare și oportunistă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669.