13 definiții pentru demență demenție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

demență sf [At: NEGULICI / V: (îvr) ~ție / Pl: ~țe / E: fr démence, lat dementia] 1 Alienație mintală Si: nebunie. 2 (Nob; îlv) A cădea în ~ A înnebuni. 3 Purtare zvăpăiată.

DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.

DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie. ◊ Demență precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demență senilă = demență care progresează odată cu vârsta. ♦ Fig. Surescitare intensă. – Din fr. démence, lat. dementia.

DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Pierdere a minții, alienație mintală; nebunie. E pe cale să facă o demență melancolică. CAMIL PETRESCU, T. III 45. ♦ Fig. Stare de surescitare intensă. Dar de unde putea să știe... că de azi înainte demența mea a intrat într-o altă fază? IBRĂILEANU, A. 112.

DEMÉNȚĂ s.f. Alienație mintală, nebunie. ♦ (Fig.) Surescitare intensă (vecină cu nebunia). [Cf. fr. démence, it. demenza, lat. dementia].

DEMÉNȚĂ s. f. 1. alienație mintală, nebunie. 2. (fig.) surescitare intensă (vecină cu nebunia). (< fr. démence, lat. dementia)

DEMÉNȚĂ ~e f. 1) Stare a unei persoane demente; alienație; nebunie. 2) Manifestare de om dement. /<fr. démence, lat. dementia

demență f. 1. sminteală; 2. purtare svăpăiată.

*deménță f. pl. e (lat. dementia). Nebunie, zdruncinarea rațiuniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deménță s. f., g.-d. art. deménței; pl. deménțe

deménță s. f., g.-d. art. deménței; pl. deménțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEMÉNȚĂ s. 1. v. nebunie. 2. demență precoce = schizofrenie.

DEMENȚĂ s. (MED.) 1. alienare, alienație, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, boală mintală, (pop.) nebuneală, (înv. și reg.) smintă, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînzie, (prin Bucov.) sălteală, (Mold.) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (fam.) căpială, (fig.) rătăcire, scrînteală, țăcăneală. 2. demență precoce = schizofrenie.

Intrare: demență
demență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demență
  • demența
plural
  • demențe
  • demențele
genitiv-dativ singular
  • demențe
  • demenței
plural
  • demențe
  • demențelor
vocativ singular
plural
demenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demenție
  • demenția
plural
  • demenții
  • demențiile
genitiv-dativ singular
  • demenții
  • demenției
plural
  • demenții
  • demențiilor
vocativ singular
plural