16 definiții pentru dejecție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJECȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiune s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis.

DEJECȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiune s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis.

dejecție sf [At: PROT. - POP., N. D. / V: (înv) dij~, ~iune / Pl: ~ii / E: fr déjection, lat dejectio, -onis] 1-4 Dejectare (1-4). 5-6 (Ccr) Materie (fecală) din excrețiile organismului. 7-8 (Ccr) Reziduuri (industriale sau) menajere care poluează apele naturale în care se scurg. 9 (Glg; îs) Con de ~ Formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă Si: agestru.

DEJECȚIE, dejecții, s. f. 1. (Fiziol.) Evacuarea excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concretizat) materia fecală evacuată; scaun. ♦ (Mai ales la pl.) Apă murdară provenită din industrii sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (Geol., în expr.) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă, depozitate de torenți și rîuri acolo unde se produce o schimbare de pantă.

DEJECȚIE s.f. 1. Evacuarea excrețiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuată. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. Con de dejecție = grămadă, îngrămădire de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent și are forma unei jumătăți de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejecțiune s.f. / < fr. déjection, cf. lat. deiectio].

DEJECȚIE s. f. 1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii. (< fr. déjection, lat. deiectio)

DEJECȚIE f. 1) Evacuare a materiilor fecale din organism. 2) Apă murdară provenită din industrie, care poluează apele naturale în care se scurge. [Art. dejecția; G.-D. dejecției; Sil. -ți-e] /<fr. dejection, lat. dejectio, ~onis

DEJECȚIUNE s. f. v. dejecție.

dejecțiune f. 1. Med. evacuarea excrementelor; 2. pl. materii evacuate.

*dejecțiúne f. (lat. de-jéctio, -ónis, d. de-jicere, a arunca. V. trec, sub-ĭect. Fiziol. Aruncarea excrementelor din corp defecațiune). Aceste excremente aruncate din corp. – Rar și -écție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dejecție (desp. -ți-e) s. f., art. dejecția (desp. -ți-a), g.-d. art. dejecției; pl. dejecții, art. dejecțiile (desp. -ți-i-)

dejecție (-ți-e) s. f., art. dejecția (-ți-a), g.-d. art. dejecției; pl. dejecții, art. dejecțiile (-ți-i-)

dejecție s. f. (sil. -ți-e), art. dejecția (sil. -ți-a), g.-d. art. dejecției; pl. dejecții, art. dejecțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

con de dejecție, (engl.= alluvial fan) formă morfologică rezultată din materialul transportat de un torent și depus la gura canalului de scurgere al acestuia când panta scade sensibil. Are forma unui sector de con și este format din material grosier cu sortare slabă.

Intrare: dejecție
dejecție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejecție
  • dejecția
plural
  • dejecții
  • dejecțiile
genitiv-dativ singular
  • dejecții
  • dejecției
plural
  • dejecții
  • dejecțiilor
vocativ singular
plural
dejecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejecțiune
  • dejecțiunea
plural
  • dejecțiuni
  • dejecțiunile
genitiv-dativ singular
  • dejecțiuni
  • dejecțiunii
plural
  • dejecțiuni
  • dejecțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dejecție, dejecțiisubstantiv feminin

  • 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Materia fecală evacuată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (la) plural Materii pe care le aruncă vulcanii. MDN '00
  • chat_bubble (în) sintagmă Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: agestru
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.