31 de definiții pentru dedițel dedețel

dedițél sm [At: BRANDZA, PL. 26 / V: (reg) dădățắl, dădățél, dădețắl, ~dețél, ~țắl, didi~, dodoțắl / Pl: ~ei / E: dediță + -el] 1 (Bot; șîc ~-mari, ~-vineți) Plantă din familia ranunculaceelor, cu tulpina acoperită de peri lungi, albi, cu frunze adânc crestate, cu flori solitare în formă de clopot, violete, foarte mari, păroase la exterior, cu proprietăți colorante și farmaceutice (Pulsatilla vulgaris) Si: (pop) adormițele, brebenel, dediță (3), floarea-Paștelui, floarea-ursului, floarea-vântului, găgățele, iarba-vântului, sfânț, sisinei, suflețele, vânturele. 2 (Bot; șîc ~-albaștri, ~-vineți) Plantă cu tulpina acoperită de peri lungi și moi, cu frunze trifoliate, cu flori solitare, de culoare violet-închis Pulsatilla montana Si: dediță (2), degețel (15), pisicei. 3 (Bot; șîc ~de-livadă, ~eii-mieilor, ~-negri, ~-vineți) Plantă erbacee, cu tulpina păroasă, unifloră, cu frunze alungite și floare de culoare violet-deschis (Pulsatilla pratensis) Si: floarea-Paștilor, floarea-păsărilor, găinușă, sisinei, zlace. 4 (Bot; șîc ~eii-Alpilor) Sisinei-de-munte (Pulsatilla-alba). 5 (Csc) Pajiște cu dediței (1-4). 6 (Bot; șîc ~-albi, ~-sălbatici) Floarea-Paștilor (Anemona nemorosa). 7 (Bot; șîc ~-galbeni) Păștiță (Anemona ranunculoides). 8 (Bot; șîc ~-de-pădure, ~-sălbatici) Oiță (Anemone silvestris). 9 (Bot; îc) ~ei-galbeni (sau primăvăratici) Ruscuță primăvăratică (Adonis vernalis). 10 (Bot; lpl; șîc ~ei-de-pădure) Cocoșei (Erythronium dens-canis). 11 (Bot; îvr) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 12 (Zlg; lpl; îc) ~ei-de-mare Actinie. modificată

DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dedițel-de-mare = actinie. [Var.: dedețél s. m.] – Dediță + suf. -el.

în original: ... = actiniei. - cata

DEDEȚÉL s. m. v. dedițel.

DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Var.: dedețél s. m.] – Dediță + suf. -el.

DEDIȚÉL, dediței, s. m. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee otrăvitoare din familia ranunculaceelor, cu frunze păroase și flori mari albastre-violete în formă de clopot; are proprietăți colorante și farmaceutice (Pulsatilla pratensis). Dediței și viorele, brebenei și toporași. ALECSANDRI, P. A. 120. Iaca, după perdelele aceste albe, dediței, viorele și lăcrămioare. NEGRUZZI, S. I 322. – Variantă: dedețél (ODOBESCU, S. III 173) s. m.

dedițél s. m., pl. dedițéi, art. dedițéii

dedițél-de-máre (actinie) s. m., pl. dedițéi-de-máre, art. dedițéii-de-máre

dedițél s. m., pl. dedițéi, art. dedițéii

dedițél-de-máre s. m., pl. dedițéi-de-máre

DEDIȚEI-DE-PĂDÚRE s. pl. v. oiță.

DEDIȚEI-GÁLBENI s. pl. v. ruscuță.

DEDIȚEI-SĂLBÁTICI s. pl. v. oiță.

DEDIȚÉL s. 1. (BOT.; Pulsatilla; mai ales la pl.) v. sisinei. 2. dediței-galbeni v. păștiță. 3. (ZOOL.) dedițel-de-mare (Actinia) v. actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

dedețél (dedețéi), s. m. – Anemonă (Anemona pulsatilla). – Var. dediță, dedițel. Sl. dĕdŭ „bunic”, dĕdica „bunicuț” (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, cf. numele său german graues Bergmännchen. Cihac, II, 90, îl pune greșit în legătură cu dadă „doică”. – Der. dedițiu, adj. (Mold., albastru ca cerul).

DEDIȚÉL ~i m. Plantă erbacee toxică, cu flori mari, divers colorate, cu proprietăți colorante și farmaceutice. /<sl. dedica

anemonă f. plantă cu flori de colori variate, numită popular dedețel.

dedeței m. pl. plantă eu flori mari de colori variate (Pulsatilla). [Origină necunoscută].

dédiță (Iași) f., pl. e și dedițéi și dedețél m., pl. (vsl. dĕdŭ, moș, bunic, de unde dim. f. dĕdica, adică bunicuță, pin aluz. la pufu alb ca o chică de moșneag în prejuru florilor. V. datină). O plantă ranunculacee veninoasă cu florĭ în formă de clopot, albastre și galbene, întrebuințată de țărance la colorat (anemóne pulsatilla și alte varietăți). – Și sisineĭ (Banat, Olt.) și suflețele (Banat).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dediței-de-pădúre s. pl. v. OIȚĂ.

dediței-gálbeni s. pl. v. RUSCUȚĂ.

dediței-sălbátici s. pl. v. OIȚĂ.

DEDIȚÉL s. 1. (BOT.; Pulsatilla) (reg.) adormițele (pl.), brebenél, dédiță, găgățéle (pl.), sisinéi (pl.), suflețél, vînturéle (pl.), capul-cî́inelui, floarea-páștelui, floarea-vî́ntului, iarba-vî́ntului. 2. (BOT.) dediței-galbeni (Anemone ranunculoides) = găinușă, gălbenele (pl.), păștiță, floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breábăn, păscúță, turculéț, zlac, muscerici-gálbeni (pl.), pîinea-páștelui. 3. (ZOOL.) dedițel-de-mare (Actinia) = actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-máre.

DEDIȚÉL (‹ bg.) s. m. 1. (La pl.) Denumire dată speciilor de plante erbacee perene, toxice, din genul Pulsatilla, familia ranunculaceelor, cu frunze păroase, penat- sau palmat-compuse și flori mari, de culori diferite; (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii; adormițele; sisinei. 2. (ZOOL.) Dedițel-de-mare = actinie.

ANEMONE L., DEDITEI, FLOAREA VÎNTULUI, ANEMONE, fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile temperate și reci ale emisferei nordice, cca 130 de specii, erbacee, perene, rizomatoase sau tuberculiforme, cu talie mică, mijlocie și înaltă. Frunzele bazale sînt așezate în rozetă, asemănătoare cu cele involucrale (pînă la 4) așezate în verticil, mari, adînc-divizate sau ternate și situate la o oarecare distanță de floare. Flori hermafrodite, actinomorfe, fără pinten, de culori vii, simple sau duble, sepale petaloide pînă la 20, stamine numeroase, libere.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a înghiți un dedițel expr. a se otrăvi, a se sinucide prin otrăvire.

a lua un dedițel expr. a se sinucide prin otrăvire

dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă.

Intrare: dedițel
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dedițel dedițelul
plural dediței dedițeii
genitiv-dativ singular dedițel dedițelului
plural dediței dedițeilor
vocativ singular
plural
dedețel
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dedețel dedețelul
plural dedeței dedețeii
genitiv-dativ singular dedețel dedețelului
plural dedeței dedețeilor
vocativ singular
plural