33 de definiții pentru dedițel dedețel dădățăl dădățel dădețăl dedițăl


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dedițel sm [At: BRANDZA, PL. 26 / V: (reg) dădățăl, dădățel, dădețăl, ~dețel, ~țăl, didi~, dodoțăl / Pl: ~ei / E: dediță + -el] 1 (Bot; șîc ~-mari, ~-vineți) Plantă din familia ranunculaceelor, cu tulpina acoperită de peri lungi, albi, cu frunze adânc crestate, cu flori solitare în formă de clopot, violete, foarte mari, păroase la exterior, cu proprietăți colorante și farmaceutice (Pulsatilla vulgaris) Si: (pop) adormițele, brebenel, dediță (3), floarea-Paștelui, floarea-ursului, floarea-vântului, găgățele, iarba-vântului, sfânț, sisinei, suflețele, vânturele. 2 (Bot; șîc ~-albaștri, ~-vineți) Plantă cu tulpina acoperită de peri lungi și moi, cu frunze trifoliate, cu flori solitare, de culoare violet-închis Pulsatilla montana Si: dediță (2), degețel (15), pisicei. 3 (Bot; șîc ~de-livadă, ~eii-mieilor, ~-negri, ~-vineți) Plantă erbacee, cu tulpina păroasă, unifloră, cu frunze alungite și floare de culoare violet-deschis (Pulsatilla pratensis) Si: floarea-Paștilor, floarea-păsărilor, găinușă, sisinei, zlace. 4 (Bot; șîc ~eii-Alpilor) Sisinei-de-munte (Pulsatilla-alba). 5 (Csc) Pajiște cu dediței (1-4). 6 (Bot; șîc ~-albi, ~-sălbatici) Floarea-Paștilor (Anemona nemorosa). 7 (Bot; șîc ~-galbeni) Păștiță (Anemona ranunculoides). 8 (Bot; șîc ~-de-pădure, ~-sălbatici) Oiță (Anemone silvestris). 9 (Bot; îc) ~ei-galbeni (sau primăvăratici) Ruscuță primăvăratică (Adonis vernalis). 10 (Bot; lpl; șîc ~ei-de-pădure) Cocoșei (Erythronium dens-canis). 11 (Bot; îvr) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 12 (Zlg; lpl; îc) ~ei-de-mare Actinie. modificată

DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dedițel-de-mare = actinie. [Var.: dedețél s. m.] – Dediță + suf. -el.[1]

  1. în original: ... = actiniei. cata

DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dediței-de-mare = actinii. [Var.: dedețél s. m.] – Dediță + suf. -el.

DEDIȚÉL, dediței, s. m. (Mai ales la pl.) Plantă erbacee otrăvitoare din familia ranunculaceelor, cu frunze păroase și flori mari albastre-violete în formă de clopot; are proprietăți colorante și farmaceutice (Pulsatilla pratensis). Dediței și viorele, brebenei și toporași. ALECSANDRI, P. A. 120. Iaca, după perdelele aceste albe, dediței, viorele și lăcrămioare. NEGRUZZI, S. I 322. – Variantă: dedețél (ODOBESCU, S. III 173) s. m.

DEDIȚÉL ~i m. Plantă erbacee toxică, cu flori mari, divers colorate, cu proprietăți colorante și farmaceutice. /<sl. dedica

dădățắl sn vz dedițel

DEDEȚÉL s. m. v. dedițel.

DEDEȚÉL s. m. v. dedițel.

anemonă f. plantă cu flori de colori variate, numită popular dedețel.

dedeței m. pl. plantă eu flori mari de colori variate (Pulsatilla). [Origină necunoscută].

dédiță (Iași) f., pl. e și dedițéi și dedețél m., pl. (vsl. dĕdŭ, moș, bunic, de unde dim. f. dĕdica, adică bunicuță, pin aluz. la pufu alb ca o chică de moșneag în prejuru florilor. V. datină). O plantă ranunculacee veninoasă cu florĭ în formă de clopot, albastre și galbene, întrebuințată de țărance la colorat (anemóne pulsatilla și alte varietăți). – Și sisineĭ (Banat, Olt.) și suflețele (Banat).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dedițél s. m., pl. dedițéi, art. dedițéii

dedițél s. m., pl. dedițéi, art. dedițéii

dedițél-de-máre (actinie) s. m., pl. dedițéi-de-máre, art. dedițéii-de-máre

dedițél-de-máre s. m., pl. dedițéi-de-máre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEDIȚÉL s. 1. (BOT.; Pulsatilla; mai ales la pl.) v. sisinei. 2. dediței-galbeni v. păștiță. 3. (ZOOL.) dedițel-de-mare (Actinia) v. actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

DEDIȚEL s. 1. (BOT.; Pulsatilla) (reg.) adormițele (pl.), brebenel, dediță, găgățele (pl.), sisinei (pl.), suflețel, vînturele (pl.), capul-cîinelui, floarea-paștelui, floarea-vîntului, iarba-vîntului. 2. (BOT.) dediței-galbeni (Anemone ranunculoides) = găinușă, gălbenele (pl.), păștiță, floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui. 3. (ZOOL.) dedițel-de-mare (Actinia) = actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

DEDIȚEI-DE-PĂDÚRE s. pl. v. oiță.

DEDIȚEI-SĂLBÁTICI s. pl. v. oiță.

dediței-de-pădure s. pl. v. OIȚĂ.

dediței-sălbatici s. pl. v. OIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dedețél (dedețéi), s. m. – Anemonă (Anemona pulsatilla). – Var. dediță, dedițel. Sl. dĕdŭ „bunic”, dĕdica „bunicuț” (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, cf. numele său german graues Bergmännchen. Cihac, II, 90, îl pune greșit în legătură cu dadă „doică”. – Der. dedițiu, adj. (Mold., albastru ca cerul).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEDIȚÉL (< bg.) s. m. 1. (La pl.) Denumire dată speciilor de plante erbacee perene, toxice, din genul Pulsatilla, familia ranunculaceelor, cu frunze păroase, penat- sau palmat-compuse și flori mari, de culori diferite; (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii; adormițele; sisinei. 2. (ZOOL.) Dedițel-de-mare = actinie.

ANEMONE L., DEDITEI, FLOAREA VÎNTULUI, ANEMONE, fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile temperate și reci ale emisferei nordice, cca 130 de specii, erbacee, perene, rizomatoase sau tuberculiforme, cu talie mică, mijlocie și înaltă. Frunzele bazale sînt așezate în rozetă, asemănătoare cu cele involucrale (pînă la 4) așezate în verticil, mari, adînc-divizate sau ternate și situate la o oarecare distanță de floare. Flori hermafrodite, actinomorfe, fără pinten, de culori vii, simple sau duble, sepale petaloide pînă la 20, stamine numeroase, libere.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă.

a înghiți un dedițel expr. a se otrăvi, a se sinucide prin otrăvire.

a lua un dedițel expr. a se sinucide prin otrăvire

Intrare: dedițel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedițel
  • dedițelul
  • dedițelu‑
plural
  • dediței
  • dedițeii
genitiv-dativ singular
  • dedițel
  • dedițelului
plural
  • dediței
  • dedițeilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedețel
  • dedețelul
  • dedețelu‑
plural
  • dedeței
  • dedețeii
genitiv-dativ singular
  • dedețel
  • dedețelului
plural
  • dedeței
  • dedețeilor
vocativ singular
plural
dădățăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dădățel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dădețăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dedițăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)