DECOLORARE, decolorări, s. f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii intense. 2. Operație care are ca scop îndepărtarea unei substanțe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranților. – V. decolora.

decolorare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: desc~ / Pl: ~rări / E: decolora] 1 Ștergere a culorii datorită spălării, soarelui etc. Si: decolorat¹ (1), decolorație (1). 2 (Fig) Pierdere a importanței, relevanței. 3 Operație prin care se înlătură coloranții de pe un obiect cu ajutorul substanțelor decolorante, în vederea purificării, albirii, revopsirii, imprimării etc. Si: decolorat¹ (2), decolorație (2).

DECOLORARE, decolorări, s. f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii (vii). 2. Operație care are ca scop îndepărtarea unei substanțe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranților, în vederea purificării, albirii, vopsirii și imprimării a diferite produse. – V. decolora.

DECOLORARE, decolorări, s. f. Faptul de a (se) decolora, pierderea culorii (vii); fig. ofilire, pălire.

DECOLORARE s.f. Acțiunea de a (se) decolora și rezultatul ei. [< decolora].

descolorare sf vz decolorare

discolorare sf vz decolorare

*decolorațiúne f. (lat. decoloratio, -ónis). Descolorațiune, scoaterea coloriĭ. – Și desc-, disc- și -ație orĭ -áre.

decolorare s. f., g.-d. art. decolorării; pl. decolorări

decolorare s. f., g.-d. art. decolorării; pl. decolorări

decolorare s. f. → colorare

DECOLORARE s. ieșire, spălăcire. (~ unui material textil.)

DECOLORARE s. ieșire, spălăcire. (~ unui material textil.)