15 definiții pentru decoct dicoct

decóct sn [At: MEȘT. DOFT. II, 41r/15 / V: ~ă / Pl: ~uri / E: ger Dekokt, lat decoctum] Soluție apoasă obținută prin fierberea unor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea Si: decoct (3).

DECÓCT, decocturi, s. n. Soluție apoasă obținută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea. [Var.: (reg.) dicóct s. n.] – Din germ. Dekokt, lat. decoctum.

DECÓCT, decocturi, s. n. Soluție apoasă obținută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea. [Var.: (reg.) dicóct s. n.] – Din germ. Dekokt, lat. decoctum.

DECÓCT, decocturi, s. n. Preparat lichid rezultat din fierberea în apă a unor plante alimentare sau medicinale. V. infuzie. Să treci pe la spițerie ca să-i aduci decoctul acesta. ALECSANDRI, T. 1638. – Variantă: (regional) dicóct (NEGRUZZI, S. I 207) s. n.

decóct s. n., pl. decócturi

decóct s. n., pl. decócturi

DECÓCT s. decocție. (~ din floare de tei.)

DECÓCT s.n. Preparat lichid obținut prin fierberea unor plante în apă; decocție. [< germ. Dekokt, lat. decoctum].

DECÓCT s. n. preparat lichid obținut prin decocție. (< germ. Dekokt, lat. decoctum)

DECÓCT ~uri n. Soluție (apoasă) obținută prin fierberea unor plante (medicinale sau alimentare) în vederea extragerii principiilor active ale acestora. /<germ. Dekoct, lat. decoctum

*decóct n., pl. urĭ (lat. decoctum, d. dé-coquo, -cóquere, a ferbe. V. coc). Fertură (de ex. cafeaŭa), băutură medicinală, leac fert.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECÓCT s. decocție. (~ din floare de tei.)

Intrare: decoct
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decoct decoctul
plural decocturi decocturile
genitiv-dativ singular decoct decoctului
plural decocturi decocturilor
vocativ singular
plural
dicoct
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dicoct dicoctul
plural dicocturi dicocturile
genitiv-dativ singular dicoct dicoctului
plural dicocturi dicocturilor
vocativ singular
plural