7 definiții pentru decimare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECIMARE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.
DECIMARE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
decimare sf [At: BUDAI-DELEANU, ap. DA ms / Pl: ~mări / E: decima] 1 (În Roma antică și în Evul Mediu) Pedepsire a unei unități militare prin executare a fiecărui al zecelea soldat Si: decimat1 (1), decimație (1). 2 Ucidere în masă Si: decimat1 (2), decimație (2). 3 (Fig) Critică foarte severă Si: decimat1 (3)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECIMARE s.f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă, decimație. [< decima].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decimare s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decimare s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decimare s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECIMARE s. v. masacrare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
decimare, decimărisubstantiv feminin
etimologie:
- decima DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.