DECAPARE, decapări, s. f. Acțiunea de a decapa și rezultatul ei; curățare, nivelare, decapaj. – V. decapa.

decapare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 437 / Pl: ~pări / E: decapa] 1 Operație de curățare a suprafețelor metalice de straturile de oxizi, de vopsele, de grăsimi etc. Si: decapaj. 2 Operație de îndepărtare a unui strat (superficial) de pe un teren, de pe un drum asfaltat, pentru a nivela sau pentru a recupera materiale refolosibile. 3 Operație de tratare a pieilor sau a blănurilor cu soluții de anumiți acizi sau săruri pentru a le conserva un anumit timp sau pentru a le prelucra.

DECAPARE, decapări, s. f. Acțiunea de a decapa și rezultatul ei; curățire, nivelare, decapaj. – V. decapa.

DECAPARE, decapări, s. f. Acțiunea de a decapa și rezultatul ei; curățire, nivelare.

DECAPARE s.f. Acțiunea de a decapa și rezultatul ei; decapaj. [< decapa].

decapare (decapaj) s. f., g.-d. art. decapării; pl. decapări

decapare (decapaj) s. f., g.-d. art. decapării; pl. decapări

decapare s. f., g.-d. art. decapării; pl. decapări

DECAPARE s. (CHIM.) decapaj.

DECAPÁRE (după fr. décapage) s. f. 1. Operație de îndepărtare (pe cale chimică, mecanică, electrochimică) a oxizilor, peliculelor de grăsime sau a altor compuși de pe suprafața unor piese metalice, în vederea unui tratament ulterior de protecție a suprafeței (vopsire, metalizare etc.) sau a unei operații de prelucrare (presare, ambutisare etc.). 2. Operație de nivelare a unui teren, a unui drum etc. 3. Operație de tratare a pieilor sau a blănurilor cu soluții ale unor acizi ori săruri, în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară. 4. Îndepărtare, în momentul restaurării, a elementelor străine intenționate (repictări) sau accidentale de pe suprafața sau reversul operei de artă.