13 definiții pentru debit (cont.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÉBIT2, debite, s. n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum.

DÉBIT2, debite, s. n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum.

debit2 sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr débit, lat debitum] 1 Datorie pe care o are o persoană creditată. 2 Cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva. 3 Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, reducerile de pasiv. 4 Sumă înscrisă în debit2 (2).

DÉBIT2, debite, s. n. (În opoziție cu credit) Evidență ținută de contabilitatea unei instituții cu privire la bunurile ei și la anumite sume datorate după specificul conturilor; coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru în care se înscrie această evidență.

DÉBIT1 s.n. Sumă sau lucru împrumutat, de împrumut. ♦ Cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidența contabilă a acestui cont. [Pl. -te, -turi. / < it. debito, fr. débit, cf. lat. debitum].

DÉBIT2 s. n. 1. datorie pe care o are cel creditat. 2. cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidența contabilă a acestui cont. (< it. debito, lat. debitum, fr. débit)

DÉBIT1 ~e n. cont. 1) Sumă pe care cineva o datorează unei persoane (mai ales juridice) creditoare. 2) Rubrică din partea stângă a unui registru contabil, unde se înscriu veniturile și reducerile de pasiv (cheltuielile). 3) Suma înscrisă în această rubrică. /<fr. débit

debit n. 1. vânzare ușoară și continuă: stofe de debit; 2. prăvălie unde se vinde cu mărunțișul: debit de spirtoase; 3. dreptul de a vinde unele mărfuri: debit de tutun; 4. partea contului cu sumele plătite și articolele predate; 5. Jur. sumă datorită: a plăti debitul în totalitate. ║ a. Jur. datorit: daunele-interese ce sunt debite creditorului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

débit (de tutun, al unui fluid, al vorbirii, în contabilitate etc.) s. n., pl. débite


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

débit (-turi), s. n.1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuială. Fr. débit.Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încărca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoană care vinde într-un debit); debitor, s. m. (datornic).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÉBIT2 (< it., lat. debitum „datorie”) s. n. 1. Datoria celui creditat. 2. Coloană (în partea stângă) a fiecărui cont, în care, în cazul conturilor active, se înscriu sporurile (creșterile) de activ, iar în cazul conturilor de pasiv reducerile (scăderile) de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. 3. Sumă de bani care determină creșterea conturilor de cheltuieli și diminuarea activelor (orice cont de cheltuieli are balanța în debit și orice cont activ, capital sau venit are balanța în creditare). ♦ Primă săptămânală, stabilită de agentul de asigurări, care urmează să fie primită de asigurat pentru o asigurare pe viață. ♦ Parte a prețului de vânzare a unei valori (acțiuni, bonuri etc.) sau mărfuri acoperită de un credit acordat de un broker.

Intrare: debit (cont.)
debit1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debit
  • debitul
  • debitu‑
plural
  • debite
  • debitele
genitiv-dativ singular
  • debit
  • debitului
plural
  • debite
  • debitelor
vocativ singular
plural
debit2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debit
  • debitul
  • debitu‑
plural
  • debituri
  • debiturile
genitiv-dativ singular
  • debit
  • debitului
plural
  • debituri
  • debiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debit (cont.)

  • 1. Datorie pe care o are o persoană creditată.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. concretizat Sumă înscrisă în această coloană.
      surse: DEX '09

etimologie: