deținător, ~oare smf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~i, ~oare / E: deține + -ător] 1 Persoană care are în păstrare bunuri materiale Si: (jur) detentor, posesor. 2 Persoană care are la dispoziție anumite informații, secrete. 3 Persoană care posedă un titlu, un grad, o funcție, un premiu etc.

DEȚINĂTOR, -OARE, deținători, -oare, s. m. și f. Persoană care deține, care are în păstrare bunuri materiale (fără a fi numaidecît proprietarul lor); persoană care posedă un lucru. Pe încetul, tihnitul Badea liberase moșioara părintească de cotropirea și de pretențiile deținătorilor. GALACTION, O. I 118. ♦ Fig. Persoană care a obținut un titlu. Deținătorul titlului de campion de box.

DEȚINĂTOR, -OARE s.m. și f. Persoană care deține un lucru. ♦ (Fig.) Persoană care a obținut un titlu. [< deține].

DEȚINĂTOR, -OARE s. m. f. 1. detentor¹. 2. cel care deține o funcție, un titlu etc. (< deține + -/ă/tor)

deținătoare s. f., g.-d. art. deținătoarei; pl. deținătoare

deținătoare s. f., g.-d. art. deținătoarei; pl. deținătoare

deținătoare s. f., g.-d. art. deținătoarei; pl. deținătoare

DEȚINĂTOR s. 1. v. posesor. 2. v. detentor. 3. v. purtător.

DEȚINĂTOR s. 1. posesor, proprietar, stăpîn, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. (JUR.) detentor, posesor. (~ a restituit bunul aflat in grija sa.) 3. posesor, purtător. (~ unui nume.)