9 definiții pentru deșcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÉȘCĂ, dești, s. f. (Pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din sb. dečko „băiat”.

déșcă sf [At: BACALBAȘA, S. A. I, 63 / Pl: déșce / E: srb déčko] 1 (Îvp) Termen cu care un soldat se adresa altui soldat mai în vârstă. 2 (Îvp; pgn) Soldat cu experiență Si: veteran. 3 (Mun; dep) Tânăr nepriceput.

DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”.

DÉȘCĂ, (rar) deșce, s. f. (Mil.; în trecut) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu. V. leat. Au ieșit din rînduri majurii, deșcele bătrîne ale oștirii. STANCU, D. 162. Deșcă Ichime, dă-i una cu stratul puștii și arată-i drumul înapoi. SADOVEANU, N. F. 114.

deșcă m. soldat vechiu și prost (în opozițiune cu leat). [Slav. DEČKO, băiat].

déșcă f. pl. ștĭ, șcĭ și șce (sărb. dečko, flăcăŭ, ucenic). Fam. Soldat vechĭ. V. răcan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

déșcă (pop.) s. f., pl. dești/déșce

déșcă s.f., pl. dești / déșce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban).

Intrare: deșcă
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșcă
  • deșca
plural
  • dești
  • deștile
genitiv-dativ singular
  • dești
  • deștii
plural
  • dești
  • deștilor
vocativ singular
  • deșcă
  • deșco
plural
  • deștilor
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșcă
  • deșca
plural
  • deșce
  • deșcele
genitiv-dativ singular
  • deșce
  • deșcei
plural
  • deșce
  • deșcelor
vocativ singular
  • deșcă
  • deșco
plural
  • deșcelor

deșcă

  • 1. popular Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Au ieșit din rînduri majurii, deșcele bătrîne ale oștirii. STANCU, D. 162.
      surse: DLRLC
    • Deșcă Ichime, dă-i una cu stratul puștii și arată-i drumul înapoi. SADOVEANU, N. F. 114.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Termen familiar care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: