9 definiții pentru deșcă

déșcă sf [At: BACALBAȘA, S. A. I, 63 / Pl: d'eșce / E: srb déčko] 1 (Îvp) Termen cu care un soldat se adresa altui soldat mai în vârstă. 2 (Îvp; pgn) Soldat cu experiență Si: veteran. 3 (Mun; dep) Tânăr nepriceput.

DÉȘCĂ, dești, s. f. (Pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din sb. dečko „băiat”.

DÉȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”.

DÉȘCĂ, (rar) deșce, s. f. (Mil.; în trecut) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu. V. leat. Au ieșit din rînduri majurii, deșcele bătrîne ale oștirii. STANCU, D. 162. Deșcă Ichime, dă-i una cu stratul puștii și arată-i drumul înapoi. SADOVEANU, N. F. 114.

déșcă (pop.) s. f., pl. dești/déșce

déșcă s.f., pl. dești / déșce

déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban).

deșcă m. soldat vechiu și prost (în opozițiune cu leat). [Slav. DEČKO, băiat].

déșcă f. pl. ștĭ, șcĭ și șce (sărb. dečko, flăcăŭ, ucenic). Fam. Soldat vechĭ. V. răcan.

Intrare: deșcă
deșcă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșcă deșca
plural dești deștile
genitiv-dativ singular dești deștii
plural dești deștilor
vocativ singular
plural
deșcă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșcă deșca
plural deșce deșcele
genitiv-dativ singular deșce deșcei
plural deșce deșcelor
vocativ singular
plural
deșcă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșcă deșca
plural
genitiv-dativ singular deșcăi
plural
vocativ singular
plural