15 definiții pentru dată (calendaristică, a unei probleme)

dátă sf [At: ASACHI, S. L. II, 45 / Pl: ~te / E: fr date] 1-2 Timp sau moment în care are (sau va avea) loc un fapt, o întâmplare Si: oară1 (1). 3 (Îlav) ~ta trecută Într-o împrejurare trecută. 4 (Îlav) ~ta viitoare Într-o împrejurare ulterioară. 5 (Îlav) De ~ta aceasta (sau asta), ori (înv) astă ~ Acum. 6 (Îal) În rândul acesta. 7 (Înv; îlav) Din ~ta de acum De acum înainte. 8 (Îlav) Întru (sau la) acea ~ În acel timp. 9 (Înv; îal) Imediat. 10 (Îlal) Pe ~ ce (sau cum) Imediat. 11 (Îal) În momentul când. 12 (Îlav; îoc) de două sau de mai multe ori) O ~ Într-un singur rând. 13 (Îlav) Nu o ~ Adesea. 14 (Îlav) O ~ (cu) În același timp (cu). 15 (Îlav) O ~ cu capul Niciodată. 16 (Îe) O ~ pentru totdeauna Definitiv. 17 (Îe) Încă o ~ Din nou. 18 (Îae) A doua oară. 19 (Îlc) O ~ (ce) Imediat (ce). 20 (Îal) De vreme ce. 21 (Înv; îlav) întâia ~ cât Îndată ce. 22 Timp precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. 23 Indicație exactă a timpului (exprimată calendaristic) care apare pe un document, pe o scrisoare, lucrare etc. 24 (Mpl) Numere, mărimi, relații, fapte, elemente etc. care servesc la rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unor cercetări, urmând să fie supuse unor prelucrări și care pot servi la tragerea unei concluzii, la luarea unei decizii etc.

DÁTĂ, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. II. 1. (La pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. 2. (Mat.) Fiecare dintre mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date.

DÁTĂ, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). II. Fiecare dintre numerele, mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date.

DÁTĂ2, date, s. f. 1. Indicație precisă a timpului calendaristic (zi, an etc.) în care s-a întîmplat un eveniment sau un fapt. Nici un vapor romînesc nu pleca la acea dată spre Rotterdam. BART, E. 247. ♦ Mențiune indicînd timpul (anul, luna, ziua) întocmirii unei scrisori, a unui act, a unei inscripții etc. Cînd am venit la prînz, am găsit ușa închisă și biletul ăsta pe ușă... Uite, scrie data, 15 octombrie 1937. CAMIL PETRESCU, T. III 53. 2. (Mai ales la pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente necesare care servesc ca punct de plecare în cercetarea unei chestiuni, la tragerea unei concluzii sau la luarea unei hotărîri. Mi-ar fi trebuit date precise. DAVIDOGLU, M. 90. Aș putea, cu datele pe care le am despre viața și firea ta, să-ți dovedesc că «pesimismul» tău nu e de loc sincer. VLAHUȚĂ, O. A. 326. Miron și alți hronicari au scris mai toți după tradiții, fără a îngriji datele. NEGRUZZI, S. I 202.

dátă3 (zi, cifră, element matematic) s. f., g.-d. art. dátei; pl. dáte

*dáte (informații) s. f. pl.

dátă (calendaristică, a unei probleme) s. f., pl. dáte

DÁTĂ s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie.

DÁTĂ s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă...) 3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăți am fost pe deal.)

DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr. date, it. data].

DÁTĂ s. f. 1. timp în care s-a petrecut sau urmează să se facă ceva; indicația acestui timp. 2. (mat.) număr, mărime, relație etc. care servește la rezolvarea unei probleme. 3. (pl.) informații referitoare la ceva. (< fr. date)

DÁTĂ1 ~e f. 1) Timpul precis când s-a produs sau urmează să se producă un fapt, un eveniment. ~ istorică. 2) Indicație a acestui timp pe un act. 3) la pl. Fapte concrete cunoscute care servesc drept punct de plecare pentru cercetarea unei probleme sau pentru a trage o concluzie. ~e științifice. /<fr. date

Date f. pl. Câteva date remarcabile în istoria universală: Puterea lui Pericle (445 a. Cr.), Moartea lui Alexandru cel Mare (323 a. Cr,), Bătălia dela Acțiu (31 a. Cr.), Nașterea lui Crist (anul 14 din domnia lui August), începutul evului-mediu (395), Carol Magnu împărat al Occidentului (800), Cruciatele (1096-1291), Descoperirea tiparului (1436), Coprinderea Constantinopolii (1453), Descoperirea Americei (1492), Reforma lui Luther (1517), Fanarioții (1816), Răpirea Bucovinei (1777), Zavera (1821), Unirea Principatelor (1859), Congresul din Berlin (1878), Proclamarea Regatului României (1881), Tractatul din Versailles (1919).

dátă f., pl. dățĭ (d. daŭ). Oară, moment: o dată (pl. de doŭă orĭ). Întîĭa dată saŭ întîĭa oară, prima dată saŭ prima oară (pl. a doŭa, a treĭa oară). Rînd, serie de timp: astă dată, de astă dată, data asta (acuma, în acest timp). Altă dată, odată, odinioară (lat. olim), nu acuma: altă dată eram maĭ fericit, să viĭ altă dată. De o cam dată. V. deocamdată. Pe dată, îndată, imediat (V. odată). Dintr’o dată, pe dată, îndată, dintr’o singură lovitură: dintr’o dată l-a învins. Dată, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziŭa, timpu cînd s’a făcut, cînd s’a emis un lucru: pe peatră era data anuluĭ 1504 (moartea luĭ Ștefan cel Mare). Pl. Noțiunĭ, înformațiunĭ ale științeĭ (fr. donée): în această carte îs date importante.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÁTĂ (< fr.) s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează a se produce un eveniment; indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). ◊ (Dr.) D. certă = dată (I) calendaristică începând de la care existența unui înscris sub semnătură privată (indiferent dacă a fost sau nu datat de către părți) nu mai poate fi contestată de către terți, fiind considerată a constitui, pentru aceștia, adevărata dată a actului respectiv. II. 1. (La pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. ◊ (INFORM.) Structuri de date = capitol al informaticii, care studiază modul de organizare a datelor. 2. (MAT.) Fiecare dintre numerele, mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează a fi supuse unei prelucrări logice sau matematice. ♦ Reprezentare a informației (2) care poate fi memorată, transmisă sau prelucrată în cadrul unui sistem informatic. 3. (EC.) Date preliminare = indicatori asupra unui fenomen ce se desfășoară în timp, calculați înainte de încheierea lui, pe baza unor realizări efective și pe baza informații legate de posibilitățile și tendințele existente. 4. (FIN.) D. de emisiune = a) data punerii în circulație a unei bancnote, monede, hârtii de valoare, polițe, cec etc. b) data lansării efective a unui împrumut care corespunde cu cea a publicării lui în Monitorul Oficial și de la care se calculează rata actuarială de împrumut (taxa de emisiune). D. de reglementare = d. la care subscripțiile trebuie reglementate prin calcularea unei alte rate actuariale (rată de regularizare). D. de acceptare = d. la care o poliță, un cec etc. pot fi acceptate sau onorate. Data valorii = (despre un cont bancar) d. la care este înregistrată în creditul unui cont suma totală a unui vărsământ sau a unui cec remis spre încasare, iar în debit suma totală a unei ieșiri din cont. D. de achiziție = d. efectivă a cumpărării unei valori.

Intrare: dată (calendaristică, a unei probleme)
dată (pl. -e) substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular da data
plural date datele
genitiv-dativ singular date datei
plural date datelor
vocativ singular
plural

dată (calendaristică, a unei probleme)

  • 1. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX 2 exemple
    exemple
    • Dată istorică.
      surse: NODEX DN DLRLC DEX '98 DEX '09
    • Nici un vapor romînesc nu pleca la acea dată spre Rotterdam. BART, E. 247.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Cînd am venit la prînz, am găsit ușa închisă și biletul ăsta pe ușă... Uite, scrie data, 15 octombrie 1937. CAMIL PETRESCU, T. III 53.
        surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 NODEX 4 exemple
    exemple
    • Date științifice.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 NODEX
    • Mi-ar fi trebuit date precise. DAVIDOGLU, M. 90.
      surse: DLRLC
    • Aș putea, cu datele pe care le am despre viața și firea ta, să-ți dovedesc că «pesimismul» tău nu e de loc sincer. VLAHUȚĂ, O. A. 326.
      surse: DLRLC
    • Miron și alți hronicari au scris mai toți după tradiții, fără a îngriji datele. NEGRUZZI, S. I 202.
      surse: DLRLC
  • 3. matematică Fiecare dintre mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: