12 definiții pentru darn dar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DARN adv. (Înv.; în loc. adv.) În darn = în zadar, degeaba. – Din it. indarno. corectată

darn av [At: M. COSTIN, L. 192 / V: (înv) dar sn / E: it indarno] (Iuz; îlav) În ~ Degeaba.

DARN adv. (Înv.; în loc.) În darn = în zadar, degeaba. – Din it. indarno. corectată

DARN adv. (Învechit, numai în loc. adv.) În darn = în zadar, în van, degeaba. În darn răsună vocea-mi de eco repețită. EMINESCU, O. I 25. În darn au fost lacrimile și rugămințile ei. NEGRUZZI, S. I 107. – Variantă: dar (BOLINTINEANU, la TDRG) adv.

DARN adv. În darn = în zadar. [< it. indarno].

DARN adv. înv.: În ~ zadarnic; degeaba; în zadar. /<it. indarno

darn (în) adv. în zadar: în darn răsună vocea-mi de Eco repețită EM. [It. IN DARNO].

*darn(în) loc. adv. (it. indarno). Sec. 19. Rar. În zadar.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

darn adv. – (În loc. în darn) În zadar, inutil. It. indarno (Tiktin; Candrea; Scriban), încrucișat cu în dar. Imprumut literar din epoca romantică, fără circulație reală și aproape uitat astăzi. Nu este posibilă legătura cu lat. dare (J. Engels, Neophil., XXXIII, 103-8).

Intrare: darn
darn adverb
adverb (I8)
  • darn
dar2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • dar
  • da
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

darn dar

etimologie: