DANSATOR, -OARE, dansatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care dansează. 2. Persoană a cărei profesie este dansul (1). – Dansa + suf. -tor.

dansator, ~oare [At: DACIA LIT. 107/13 / Pl: ~i, ~oare / E: dansa + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care dansează (1) Si: jucător, (îvp) danțator (1-2), dănțuitor (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) a cărei profesiune este dansul (6). 5 sm (Spc) Balerin.

DANSATOR, -OARE, dansatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care dansează. 2. Persoană a cărei profesiune este dansul (1). – Dansa + suf. -tor.

DANSATOR, -OARE, dansatori, -oare, s. m. și f. Persoană care dansează; persoană care are ca profesiune dansul (v. baletist, balerină). Vor intra o dansatoare și un dansator, iar o dată cu ei un pitic cocoșat, isteț, care le va parodia dansul, căutînd să-i încurce. CAMIL PETRESCU, T. II 116. Idealul ei ar fi fost să se facă dansatoare. REBREANU, R. I 56.

DANSATOR, -OARE s.m. și f. Persoană care dansează; persoană care are ca profesiune dansul. [< dansa + -tor].

DANSATOR, -OARE s. m. f. 1. cel care dansează. 2. profesionist al dansului. (< dansa + -tor)

DANSATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care dansează. 2) Persoană care profesează dansul. /a dansa + suf. ~tor

dansator m. cel ce dansează.

*dansatór, -oáre s. Persoană care dansează.

dănțător, ~oare smf vz dansator

actor-dansator-cântăreț s. m. Artist care în timpul unei reprezentații dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total ◊ „Echipa formată din interpreți – toți – «totali» se mișcă ca un mecanism superb, din care iese din când în când [...] R.M., actor-dansator-cântăreț [...]” Cont. 18 VII 69 p. 5. ◊ „Excelenta coregrafie a spectacolului era pusă în valoare de o echipă foarte bună de actori-dansatori-cântăreți.” R.lit. 29 II 74 p. 28 (din actor + dansator + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 333)

dansator s. m., pl. dansatori

dansator s. m., pl. dansatori

dansator s. m., pl. dansatori

DANSATOR s. 1. jucător, (pop.) dănțuitor. (~ într-un ansamblu popular.) 2. v. balerin.

DANSATOR s. 1. jucător, (pop.) dănțuitor. (~ într-un ansamblu popular.) 2. balerin, (rar) baletist. (~ la Opera Română.)

Il fallait un calculateur; ce fut un danseur qui l’obtint (fr. „Trebuia un calculator și postul l-a obținut un dansator”) – Pasaj din Nunta lui Figaro de Beaumarchais. În monologul din act. 5, sc. III, Figaro, povestind greutățile de care s-a lovit în viață, rostește fraza de mai sus, prin care autorul își bate joc de felul cum se acordau în acea vreme posturile: trebuia un matematician și a fost angajat un... dansator! Se citează cînd vrem să luăm în zeflemea o numire nepotrivită, atribuirea de funcții unor persoane necompetente. LIT.