DANIAN, -Ă, danieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al cretacicului, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, reptile etc. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la etajul danianului (1). [Pr.: -ni-an] – Din fr. danien.

danian, ~ă [At: ONCESCU, G. 256 / P: ~ni-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr danien] 1 sn Ultimul etaj al cretacicului superior, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, reptile, palmieri etc. 2 a Care aparține danianului (1). 3 a Referitor la danian (1). 4 Specific danianului (1).

DANIAN, subst., adj. 1. Subst. Ultimul etaj al cretacicului, caracterizat prin anumte specii de lamelibranhiate, reptile, palmieri etc. 2. Adj. Care se referă la vârsta și la etajul danianului (1). [Pr.: -ni-an] – Din fr. danien.

DANIAN s.n. Ultimul etaj al cretacicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. danien].

DANIAN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al cretacicului. (< fr. danien)

danian¹ (desp. -ni-an) adj. m., pl. danieni (desp. -ni-ení); f. daniană, pl. daniene

danian¹ (-ni-an) adj. m., pl. danieni (-ni-eni); f. daniană, pl. daniene

danian adj. m. (sil. -ni-an), pl. danieni (sil. -ni-eni); f. sg. daniană, pl. daniene