9 definiții pentru dalmațian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dalmațian, ~ă [At: ENC. AGR. I, 556 / Pl: ~ieni, ~iene / E: Dalmația + -an] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a regiunii situată pe litoralul oriental al Adriaticii Si: dalmatin (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din regiunea situată pe litoralul oriental al Adriaticii Si: (rar) dalmatin (3-4). 5 smp Populație care locuiește în această regiune Si: (rar) dalmatin (5). 6-7 a Care se referă la Dalmația sau la dalmațieni (5) Si: (rar) dalmatin (6-7). 8-9 a Care aparține Dalmației sau dalmațienilor (5) Si: (rar) dalmatin (8-9). 10-11 sm, a (Șîs dog sau câine ~) (Câine de vânătoare de talie mare), care are blana albă, cu pete mici, negre (sau maro) adesea uniforme ca întindere și repartiție Si: (rar) dalmatin (10-11).

DALMAȚIÁN, -Ă, dalmațieni, -e, s. m. și f. Rasă de câini de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro-închis. ◊ (Adjectival) Câine dalmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. dalmatien.

DALMAȚIÁN, -Ă, dalmațieni, -e, s. m. și f. Specie de câine de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro-închis. ♦ (Adjectival) Câine dalmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. dalmatien.

DALMAȚIÁN2, -Ă adj. 1. dalmat. 2. (fig.; despre biografia, comportamentul cuiva) pătat de atitudini degradante; (despre oameni) secătură, om de nimic, netrebnic. (< fr. dalmatien)

DALMAȚIÁN1 s. m. câine de agrement, decorativ, rezistent, cu blana albă acoperită cu mici pete negre sau maro închis. (< fr. dalmatien)

DALMAȚIÁN ~éni m. 1) Specie de câini cu părul scurt, de culoare albă cu pete mici negre sau maro. 2)Câine din această specie. /<fr. dalmatien


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dalmațián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. dalmațiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. dalmațiánă, pl. dalmațiéne

dalmațián adj. m., s. m. (sil. -ți-an), pl. dalmațiéni (sil. -ți-eni); f. sg. dalmațiánă, pl. dalmațiéne


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dalmațian, dalmațieni s. m. (pub., peior.) 1. persoană coruptă, cu onoarea pătată. 2. persoană cu conștiința sau biografia pătată din cauza comportamentului său din perioada comunistă.

Intrare: dalmațian (s.m.)
dalmațian substantiv masculin
  • silabație: -ți-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dalmațian
  • dalmațianul
  • dalmațianu‑
plural
  • dalmațieni
  • dalmațienii
genitiv-dativ singular
  • dalmațian
  • dalmațianului
plural
  • dalmațieni
  • dalmațienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)