DACIAN, -Ă, dacieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și prin nisipuri cu intercalații de gresii, marne și pietrișuri, conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit. 2. Adj. Care aparține dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.

dacian¹, ~ă a [At: LM / Pl: ~ieni, ~iene / E: Dacia + -an] (Înv) 1-4 smf, a Dac¹ (1-4). 5-8 a Dac¹ (7-10).

dacian², ~ă [At: ONCESCU, G. 219 / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr dacien] 1 sn Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, printr-un complex de nisipuri, argile, gresii și bogate zăcăminte de petrol și lignit. 2 sn Grup de straturi din dacian² (1). 3 a Care aparține dacianului² (1). 4 a Referitor la dacian² (1). 5 Specific dacianului² (1).

DACIAN, -Ă, dacieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode și mamifere, precum și printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., conținând zăcăminte bogate de petrol și de lignit. 2. Adj. Care aparține dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.

DACIAN s.n. Al treilea etaj al pliocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. dacien].

DACIAN, -Ă adj., s. n. (din) al treilea etaj al pliocenului din estul Europei. (< fr. dacien)

dacian¹ (desp. -ci-an) adj. m., pl. dacieni (desp. -ci-eni); f. daciană, pl. daciene

dacian¹ (-ci-an) adj. m., pl. dacieni (-ci-eni); f. daciană, pl. daciene

dacian adj. m. (sil. -ci-an), pl. dacieni (sil. -ci-eni); f. sg. daciană, pl. daciene