8 definiții pentru dărăcit (s.n.)

dărăcít1 sn [At: PAMFILE, I. C. 207 / Pl: ~uri / E: dărăci] 1-2 Dărăcire (1-2).

DĂRĂCÍT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci.

DĂRĂCÍT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci.

DĂRĂCÍT s. v. dărăcire.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DĂRĂCÍT s. (TEXT.) dărăcire, pieptănare, scărmănare. (~ lînei la darac.)

Intrare: dărăcit (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărăcit dărăcitul
plural
genitiv-dativ singular dărăcit dărăcitului
plural
vocativ singular
plural

dărăcit (s.n.)

etimologie:

  • vezi dărăci
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2