14 definiții pentru dăndănaie dandănaie dandanaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dăndănáie sf [At: CREANGĂ, P. 67 / Pl: ~nắi / E: dandana + -aie] 1 (Reg) Poznă1. 2 (Fam) Dănănaie1 (2). 3 (Fam) Scandal. 4 (Reg) Ciudățenie1.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, tămbălău. 2. Poznă, boroboață; dănănaie (1). [Var.: dandanáie s. f.] – Dandana + suf. -aie.

DĂNDĂNÁIE, dăndănăi, s. f. (Regional) 1. Tărăboi, tămbălău, dandana (1). A fost dăndănaia dracului, intră iarăși în vorbă Turcu. Roaiba, cînd a auzit una cu asta, a bătut-o pe sor’sa. PAS, L. I 293. 2. Boroboață, poznă; năzdrăvănie, comedie, minunăție mare, dandana (2). Boieriul, cînd mai vede și astă dăndănaie, crapă de ciudă. CREANGĂ, P. 67.

DĂNDĂNÁIE ~ăi f. reg. 1) Faptă care trezește mirare; bazaconie. 2) Gălăgie mare; tămbălău; tălălău. [Sil. -na-ie] /dandana + suf. ~aie

dăndănáĭe V. dănănaĭe.

dandanáie sf vz dăndănaie

dandănáie sf vz dăndănaie

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie.

DANDANÁIE s. f. v. dăndănaie.

dănănáĭe f., pl. ăĭ (d. dădănăĭesc. V. bănănaĭe). Munt. Fam. Comedie, minunăție, extravaganță: mare dănănaĭe și asta! – Și dăndănaĭe (Mold.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăndănáie (reg.) s. f., art. dăndănáia, g.-d. art. dăndănắii; pl. dăndănắi

dăndănáie s. f. (sil. -na-ie-), art. dăndănáia; pl. dăndănăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂNDĂNÁIE s. v. balamuc, boroboață, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, larmă, năzbâție, năzdrăvănie, pocinog, poznă, scandal, șotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

dăndănaie s. v. BALAMUC. BOROBOAȚĂ. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. ISPRAVĂ. LARMĂ. NĂZBÎTIE. NĂZDRĂVĂNIE. POCINOG. POZNĂ. SCANDAL. ȘOTIE. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TRĂSNAIE. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dăndănaie, dăndănăi s. f. 1. ciudățenie, năzdrăvănie 2. întâmplare neplăcută; încurcătură

Intrare: dăndănaie
dăndănaie substantiv feminin
  • silabație: -na-ie
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăndănaie
  • dăndănaia
plural
  • dăndănăi
  • dăndănăile
genitiv-dativ singular
  • dăndănăi
  • dăndănăii
plural
  • dăndănăi
  • dăndănăilor
vocativ singular
plural
dandănaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dandanaie substantiv feminin
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dandanaie
  • dandanaia
plural
  • dăndănăi
  • dăndănăile
genitiv-dativ singular
  • dăndănăi
  • dăndănăii
plural
  • dăndănăi
  • dăndănăilor
vocativ singular
plural

dăndănaie dandănaie dandanaie

etimologie:

  • dandana + sufix -aie.
    surse: DEX '09 NODEX