5 definiții pentru dănțuit (dănțuire)

dănțuít sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: dănțui] 1 Dansare. 2 (Fig) Săltare.

DĂNȚUÍT s. n. (Pop.) Dănțuire. – V. dănțui.

DĂNȚUÍT, dănțuituri, s. n. Dănțuire. – V. dănțui.

Intrare: dănțuit (dănțuire)
dănțuit (dănțuire) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dănțuit dănțuitul
plural dănțuituri dănțuiturile
genitiv-dativ singular dănțuit dănțuitului
plural dănțuituri dănțuiturilor
vocativ singular
plural

dănțuit (dănțuire)

  • 1. popular Dănțuire.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi dănțui.
    surse: DEX '09