5 definiții pentru dâmbovițean (s.m.)

dâmbovițeán, ~ă [At: LUC. III, 274 / Pl: ~éni, ~éne / E: Dâmbovița + -ean] 1-2 smf a (Persoană) care face parte din populația județului Dâmbovița. 3-4 smf a (Persoană) originară din județul Dâmbovița. 5-7 a Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1,3). 8-10 a Referitor la județul Dâmbovița sau la dâmbovițeni (1,3).

DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dămbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița. 2. Adj. Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor (1), referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean.

DÂMBOVIȚEÁN, -Ă, dâmbovițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în județul Dâmbovița. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din județul Dâmbovița. – Dâmbovița (n. pr.) + suf. -ean.

dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; adj. f. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne

dâmbovițeán adj. m., s. m., pl. dâmbovițéni; f. sg. dâmbovițeánă, pl. dâmbovițéne

Intrare: dâmbovițean (s.m.)
dâmbovițean (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dâmbovițean dâmbovițeanul
plural dâmbovițeni dâmbovițenii
genitiv-dativ singular dâmbovițean dâmbovițeanului
plural dâmbovițeni dâmbovițenilor
vocativ singular dâmbovițeanule, dâmbovițene
plural dâmbovițenilor

dâmbovițean

  • 1. substantiv masculin admite vocativul Persoană originară sau locuitor din județul Dâmbovița.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține județului Dâmbovița sau dâmbovițenilor, referitor la județul Dâmbovița ori la dâmbovițeni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Dâmbovița (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98