4 definiții pentru căscat (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂSCAT2, -Ă, căscați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care stă (cu gura deschisă) privind neatent; p. ext. neatent, bleg. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. Adj. (Despre ochi) Holbat. 3. Adj. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca.
căscat2, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 46/1 / Pl: ~ați, ~e / E: căsca] 1-4 smf, a (Persoană) care stă cu gura deschisă (privind neatent). 5-6 smf, a Nătăfleț. 7 a (Îe) A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura ~ă A fi mirat. 8 a (Îae) A fi buimăcit. 9 a (Îae) A fi dezamăgit. 10 a (D. ochi) Holbat. 11 a (D. obiecte) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 12 sfp (Bot) Planta Anthirrhinum hippocastanum.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂSCAT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care este distrat; neatent. ◊ A rămâne (sau a privi) cu gura ~tă a privi sau a rămâne mirat, uluit de ceva. 2) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 3) (despre ochi) Care este larg deschis; holbat. /v. a (se) căsca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căscat1 adj. m., s. m., pl. căscați; adj. f., s. f. căscată, pl. căscate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
căscat, căscațisubstantiv masculin căscată, căscatesubstantiv feminin
- 1. Persoană care stă (cu gura deschisă) privind neatent. DEX '09
- A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. DEX '09 DEX '98sinonime: ului
etimologie:
- căsca DEX '98 DEX '09