CĂSCAT², -Ă, căscați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care stă (cu gura deschisă) privind neatent; p. ext. neatent, bleg. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. Adj. (Despre ochi) Holbat. 3. Adj. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca.