cârcălit¹ sn [At: MDA ms / V: căr~ / Pl: ~uri / E: cărcăli] 1-6 Cârcălire (1-6).

cârcălit², ~ă a [At: DA ms / V: căr~ / Pl: ~iți, ~e / E: cârcăli] 1 (Pop; d. alimente) Prăjit superficial. 2 (Pfm) Murdărit. 3 (Pfm; spc) Scris urât și ilizibil. 4 vt (Pfm; spc) Desenat (sau pictat) urât, fără talent. 5 (Pop) Necăjit. 6 (Pfm; d. oameni) Fără minte. 7 (Pfm; d. oameni) Neserios. 8 (Pfm) Superficialitate.

cărcălit, ~ă a vz cârcălit

cârcălit adj. m., pl. cârcăliți; f. sg. cârcălită, pl. cârcălite

cârcălit, -ă, cârcăliți, -te, adj. (reg.) Fript pe jumătate, abia prăjit: „Nici-i fiartă, nici-i friptă, / Numa cât îi cârcălită” (Bilțiu, 2015: 208). ■ (onom.) Cârcălete, nume de familie în jud. Maram., provenit din supranume. – Din cârcăli (MDA).

cârcălit, -ă, cârcăliți, -te, adj. – (reg.) Fript pe jumătate, abia prăjit (Antologie, 1980). ♦ (onom.) Cârcălete, nume de familie în Maramureș. – Din cârcăli (MDA).

cârcălit, -ă, adj. – Fript pe jumătate, abia prăjit (Antologie 1980). – Din cârcăli „a face ceva pe jumătate, de mântuială” + -it.