18 definiții pentru cârciumăreasă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRCIUMĂREASĂ, cârciumărese, s. f. 1. Femeie care are în proprietate o cârciumă; nevastă de cârciumar; cârciumăriță. 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). [Var.: crâșmăreasă, (reg.) cârcimărea s. f.] – Cârciumar + suf. -easă.

cârciumărea sf [At: BĂRAC, T. 31 / V: crâșm~ (reg) ~cim~, câșmăreață / Pl: ~ese / E: cârciumar + -easă] 1 Nevastă de cârciumar Si: cârciumăriță (1). 2 Proprietăreasa unei cârciumi Si: cârciumăriță (2). 3 (Bot) Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari divers colorate Si: (reg) bulgarce, capul-cucului, căpitani, cătănuță (3), coconi, coconite, doamne, domnișor, garoafei, gura-paharului, leliță, maior, măciucă, nemțișor, nemțoaice, ochiul- cucului, ochii-cucului, pătlăci, pană, pofta-femeii, ruji-mici, rugușițe, schelcuite de Țarigrad, tarelci, turnurele, turcoaice (Zinnia elegans).

CÂRCIUMĂREASĂ, cârciumărese, s. f. 1. Nevastă de cârciumar; femeie care are în proprietate o cârciumă; cârciumăriță. 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). [Var.: crâșmăreasă, (reg.) cârcimărea s. f.] – Cârciumar + suf. -easă.

CÂRCIUMĂREASĂ ~ese f. 1) Femeie care ține o cârciumă. 2) Soție a cârciumarului. 3) Plantă decorativă anuală cu flori roșii, albe sau galbene. /cârciumar + suf. ~easă

CÂRCIMĂREA s. f. v. cârciumăreasă.

CÂRCIMĂREA s. f. v. cârciumăreasă.

CRÂȘMĂREA s. f. v. cârciumăreasă.

CRÂȘMĂREA s. f. v. cârciumăreasă.

cârcimărea sf vz cârciumăreasă

câșmăreață sf vz cârciumăreasă

crâșmărea sf vz cărciumăreasă

ex-cârciumărea sf [At: CĂLINESCU, S. 318/ S și: exc~ / Pl: ~ese / E: ex- + cârciumăreasă] (Rar) Fostă cârciumăreasă. corectat(ă)

CÎRCIMĂREA s. f. v. cîrciumăreasă.

CÎRCIUMĂREASĂ, cîrciumărese, s. f. 1. Nevastă de cîrciumar; femeie care ține o cîrciumă. Își ia nevastă frumoasă Ș-o pune cîrciumăreasă. BIBICESCU, P. P. 181. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mari, albe, galbene sau roșii (Zinnia elegans). În rond, ca-n horă, se-nvîrteau flori dese: Petunii albe și cîrciumărese. BOTEZ, F. S. 56. – Variantă: cîrcimărea (pronunțat cîrci-mă-) (TEODORESCU, P. P. 331) s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârciumărea s. f., g.-d. art. cârciumăresei; pl. cârciumărese

cârciumărea s. f., g.-d. art. cârciumăresei; pl. cârciumărese

cârciumărea s. f., g.-d. art. cârciumăresei; pl. cârciumărese

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRCIUMĂREA s. I. cârciumăriță. (În cârciumă servea o ~.) II. (BOT.; Zinnia elegans) (reg.) măciuci (pl.).

CÎRCIUMĂREA s. 1. cîrciumăriță. (În cîrciumă servea o ~.) 2. (BOT.; Zinnia elegans) măciuci (pl.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZINNIA L., CÎRCIUMĂRESE, fam. Compositae. Gen originar din Texas, Mexic și Arizona, cca 16 specii, plante păroase sau glabre, erbacee sau semilemnoase, anuale sau vivace, cu soiuri pitice, mijlocii și înalte, înfloresc din iul. pînă la îngheț. Flori (cele ale discului hermafrodite, tubuloase, și cele radiale femele, ligulate) lung-pedunculate, înconjurate de un involucru campanulat cu foliole late și vîrf bont, pergamentoase, așezate în 3 sau mai multe rînduri, imbricat, cele exterioare mai scurte decît cele interioare. Frunze opuse, sesile, amplexicaule.

Intrare: cârciumăreasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciumărea
  • cârciumăreasa
plural
  • cârciumărese
  • cârciumăresele
genitiv-dativ singular
  • cârciumărese
  • cârciumăresei
plural
  • cârciumărese
  • cârciumăreselor
vocativ singular
  • cârciumărea
  • cârciumăreaso
plural
  • cârciumăreselor
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșmărea
  • crâșmăreasa
plural
  • crâșmărese
  • crâșmăresele
genitiv-dativ singular
  • crâșmărese
  • crâșmăresei
plural
  • crâșmărese
  • crâșmăreselor
vocativ singular
  • crâșmărea
  • crâșmăreaso
plural
  • crâșmăreselor
câșmăreață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcimărea
  • cârcimăreasa
plural
  • cârcimărese
  • cârcimăresele
genitiv-dativ singular
  • cârcimărese
  • cârcimăresei
plural
  • cârcimărese
  • cârcimăreselor
vocativ singular
  • cârcimărea
  • cârcimăreaso
plural
  • cârcimăreselor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârciumărea, cârciumăresesubstantiv feminin

  • 1. Femeie care are în proprietate o cârciumă; nevastă de cârciumar. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Își ia nevastă frumoasă Ș-o pune cîrciumăreasă. BIBICESCU, P. P. 181. DLRLC
  • 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). DLRLC DEX '09 NODEX
    sinonime: măciuci
    • format_quote În rond, ca-n horă, se-nvîrteau flori dese: Petunii albe și cîrciumărese. BOTEZ, F. S. 56. DLRLC
etimologie:
  • cârciumar + sufix -easă. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.