opțiuni
  • info

10 definiții pentru cutumă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTUMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată; consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume.

CUTUMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată; consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume.

cutumă sf [At: DEX2 / Pl: ~me / E: fr coutume] 1 Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată Si: (liv) consuetudine, obicei. 2 Obiceiul pământului.

CUTUMĂ s.f. (Jur.) Normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. [< fr. coutume].

CUTUMĂ s. f. normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. (< fr. coutume)

CUTUMĂ ~e f. Normă de drept nescrisă, consfințită prin tradiție; obiceiul pământului. /<fr. coutume

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cutumă s. f., g.-d. art. cutumei; pl. cutume

cutumă s. f., g.-d. art. cutumei; pl. cutume

cutumă s. f., g.-d. art. cutumei; pl. cutume

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUTUMĂ s. (JUR.) consuetudine, datină, obicei, tradiție, uz, uzanță. (Practică consacrată prin ~.)

CUTUMĂ s. (JUR.) consuetudine, datină, obicei, tradiție, uz, uzanță. (Practică consacrată prin ~.)

Intrare: cutumă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutumă
  • cutuma
plural
  • cutume
  • cutumele
genitiv-dativ singular
  • cutume
  • cutumei
plural
  • cutume
  • cutumelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cutumă, cutumesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.