CUTNIE, cutnii, s. f. Țesătură din mătase și bumbac. – Din tc. kutni.

cutnie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I 201 / V: (înv) ~ni, ~ne, cutie / Pl: ~ii / E: tc kutni] (Înv) 1 Țesătură din mătase și bumbac. 2 (Lpl) Feluri de cutnie (1).

CUTNIE, cutnii, s. f. (Înv.) Țesătură din mătase și bumbac. – Din tc. kutni.

CUTNIE, cutnii, s. f. (Învechit) Stofă de mătase, amestecată cu bumbac. Ba, încă și ce antereie de cutnie ca acelea. HOGAȘ, M. N. I 144. Două oghealuri de cutnie. ALECSANDRI, T. 1. 141. Ți-a cumpărat... O cutnie pentru rochii, Cea mai aleasă, Ca să-ți fie de mireasă. TEODORESCU, P. P. 164.

cutnie f. materie de mătase țesută cu bumbac: un anteriu de cutnie ca gușa porumbului FIL. [Turc. KUTNÍ].

cutníe f. (turc. kutni, d. ar. kutun, bumbac, de unde vine it. cotóne, fr. coton, sp. algodon, germ. kattun; bg. sîrb. kutnija, un fel de matasă, rus. kutnĭá. V. dimicoton, fulmicoton). Vechĭ. Atlaz cu urzeala de bumbac, care se fabrica maĭ ales la Brusa: un anteriŭ de cutnie. V. baș și brocat.

cutie⁴ sf vz cutnie

cutne sf vz cutnie

cutni sf vz cutnie

cutnie (înv.) s. f., art. cutnia, g.-d. art. cutniei; pl. cutnii, art. cutniile (desp. -ni-i-)

cutnie s. f., art. cutnia, g.-d. art. cutniei; pl. cutnii, art. cutniile

cutnie s. f., art. cutnia, g.-d. art. cutniei; pl. cutnii, art. cutniile

cutnie (-ii), s. f. – Varietate de satinet, material oriental de mătase amestecat cu bumbac. – Var. cutie. Tc. kutni (Șeineanu, II, 151).