5 definiții pentru curmeziș (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curmeziș [At: COD. VOR. 24/6 / V: sf / Pl: ~uri sn / E: curma1 + -iș] 1-2 sn Direcție transversală sau oblică. 3-4 sn (Îlav) De-a (sau în) ~(ul) Transversal sau în diagonală (dar nu drept). 5-8 a, av (Îoc lungiș) Care este (transversal sau) oblic (nu drept). 9 av (Îlav) În cruciș (sau în lungiș) și-n ~ Pretutindeni. 10 av (După un adjectiv) Foarte. 11 sn Orice obiect care se pune de-a latul pentru a întări o construcție, o cutie, un obiect etc. Cf întăritoare, traversă. 12 sn (Mol) Fiecare dintre cele două bârne care încheie pereții laterali ai casei. 13 sn (Mpl) Brațele morii. 14 sn Chingă care leagă cele două brațe ale ferăstrăului Si: punte, mijlocaș, pod, război. 15 sn Stinghie pusă transversal la fundul vaselor de lemn Si: (reg) calafat, chingă, pop, punte, stâlp, ușă, zăplat. 16 sn (Mpl) Stinghie de lemn care leagă scândurile fundului carului Si: spetează.

curmeziș a. și adv. pieziș, care s’abate dela linia dreaptă: cruciș și curmeziș, zigzag. [Lit. cu întreruperi]. ║ n. linie piezișă: trecea curmezișul câmpiilor AL.

curmeziș adv. (d. curm, curmez). De-a latu: a așeza un lucru curmeziș pe altu, în curmeziș saŭ de-a curmezișu altuĭa. Adj. Dungă curmezișă. S. n., pl. urĭ. Linie saŭ drum de-a latu. V. peziș, veref. S. n., pl. urĭ. Direcțiunea de-a curmezișu: la curmezișu drumuluĭ. A te pune în cruciș și’n curmeziș, a face tot posibilu (pe dracu’n patru) p. a împedeca ceva. V. transvers.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURMEZÍȘ s. v. braț, chingă, coardă, punte, spetează, stinghie.

curmeziș s. v. BRAȚ. CHINGĂ. COARDĂ. PUNTE. SPETEAZĂ. STINGHIE.

Intrare: curmeziș (s.n.)
curmeziș2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curmeziș
  • curmezișul
  • curmezișu‑
plural
  • curmezișuri
  • curmezișurile
genitiv-dativ singular
  • curmeziș
  • curmezișului
plural
  • curmezișuri
  • curmezișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curmeziș (s.n.)