17 definiții pentru curgător curătoriu curător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curgător, ~oare [At: (a. 1773) URICARIUL IV, 27/7 / Pl: ~i, ~oare / E: curge + tor] 1-4 a Care curge (4, 10, 22, 17). 5-6 a Curent (5, 9). 7-8 a, av (D. vorbire, frază, stil) Fluent.

CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.

CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.

CURGĂTÓR1 adv. (despre felul de a vorbi) Ușor, fără efort. A vorbi ~. /a curge + suf. ~ător

CURGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este stătătoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizează prin lipsă de efort; care se desfășoară natural și fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ător

curgător a. 1. care curge; apă curgătoare în opozițiune cu apă stătătoare 2. fig. ușor și natural: stil curgător.

curgătór, -oáre adj. Care curge, curent: apă curgătoare. Fig. Ușor, răpede, cursiv: scriere curgătoare. Ușor, curent: vorbă curgătoare. Curent, actual: anu curgător. V. stătător.

curător, ~oare [At: VARLAAM, C. 226 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: cura4 + -tor] (Îrg) 1 a Care aleargă. 2 a (D. lichide) Curgător. 3 a Din care curge, izvorăște ceva. 4 a Care se scurge. 5 a Dăinuitor Vz stătător. 6 smf Alergător. 7 sn Tip de caș nedefinit mai îndeaproape. 8 sn (Îs) ~ de caș Roată de caș întreagă.

curătoriu a vz curător

CURĂTÓR, -OÁRE adj. v. curgător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. și pl. curgătoáre

curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. și pl. curgătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURGĂTÓR adj. (pop.) mergător. (Apă ~oare.)

CURGĂTÓR adj. v. actual, contemporan, curent, fluent, prezent.

CURGĂTOR adj. (pop.) mergător. (Apă ~.)

curgător adj. v. ACTUAL. CONTEMPORAN. CURENT. FLUENT. PREZENT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curătór, curătoare, adj. – (reg.; înv.) Curgător: „Să n-am stare ș-așădzare, / Păcum n-are apa-n vale: / Dzâua, noaptea-i curătoare” (Papahagi, 1925: 205). – Din cura „a curge” + suf. -tor (MDA).

Intrare: curgător
curgător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curgător
  • curgătorul
  • curgătoru‑
  • curgătoare
  • curgătoarea
plural
  • curgători
  • curgătorii
  • curgătoare
  • curgătoarele
genitiv-dativ singular
  • curgător
  • curgătorului
  • curgătoare
  • curgătoarei
plural
  • curgători
  • curgătorilor
  • curgătoare
  • curgătoarelor
vocativ singular
plural
curătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curător
  • curătorul
  • curătoare
  • curătoarea
plural
  • curători
  • curătorii
  • curătoare
  • curătoarele
genitiv-dativ singular
  • curător
  • curătorului
  • curătoare
  • curătoarei
plural
  • curători
  • curătorilor
  • curătoare
  • curătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curgător curătoriu curător

etimologie:

  • Curge + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09