4 definiții pentru curentare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURENTARE, curentări, s. f. Acțiunea de a (se) curenta și efectul ei. – V. curenta.
CURENTARE, curentări, s. f. Acțiunea de a (se) curenta și efectul ei. – V. curenta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
curentare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: curenta1] 1 Provocare a unui șoc (ușor) prin atingere Cf curenta1 (1). 2 Atingere a unui conductor electric, suportând un șoc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CURENTARE s.f. Acțiunea și faptul de a (se) curenta. [< curenta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curentare s. f., pl. curentări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: curentare
curentare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
curentare, curentărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) curenta și efectul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- curenta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.