7 definiții pentru cuniță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuniță sf [At: NECULCE, ap. DA / V: con~ / Pl: ~țe / E: ucr куниця] (Mol; înv) Impozit plătit pentru cirezile de vite străine de țară, aduse în Moldova pentru pășunat (sau cumpărate de străini din Moldova și ținute aici pentru pășunat).

cuniță f. od. soiu de văcărit scornit de Gr. Ghica, Domnul Moldovei (1748). [Slav. KONIȚA, iapă].

cúniță f., pl. e (pol. vechĭ kúnica, rus. kunica, jder, pele de jder, care servea ca monetă și cu care se plătea biru. P. acc., cp. cu goniță, vélniță ș. a. Bern. 1, 644). Vechĭ. Un bir pe vitele aduse la vărat în Moldova (cel de ĭarnă se numea văcărit): pogonărit și cunițe cîte opt potronicĭ de vită (Let. 2, 77). Un fel de văcărit înființat la 1748 de Grigore Ghica domnu Moldoveĭ (Șăĭn.). – Și cóniță (infl. de goniță saŭ de vsl. konica, ĭapă).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cuníță (cuníțe), s. f. – (Înv.) Dare plătită în trecut, în Moldova, pentru cirezile străine care veneau la păscut în țară. – Var. coniță. Rut. kunicja, rus. kunica „răscumpărare” (Cihac, II, 87; DAR). – Der. cunicer (var. conicer), s. m. (perceptor al acestei dări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cuníță, cuníțe, s.f. (înv.) impozit pentru cirezile de vite aduse în țară pentru pășunat; văcărit.

Intrare: cuniță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuniță
  • cunița
plural
  • cunițe
  • cunițele
genitiv-dativ singular
  • cunițe
  • cuniței
plural
  • cunițe
  • cunițelor
vocativ singular
plural
coniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.