11 definiții pentru cumpăneală cumpeneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare. – Cumpăni + suf. -eală.

CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare. – Cumpăni + suf. -eală.

cumpănea sf [At: NEGRUZZI, S. I, 333 / V: ~pen~ / Pl: ~eli / E: cumpăni + -eală] Chibzuială.

CUMPĂNEÁLĂ, cumpăneli, s. f. Cumpănire, chibzuială, socotință, cumpătare. Întrebuințam toate meșteșugurile celei mai chibzuite cumpăneli, spre a trece teafăr -și nevătămat peste greutățile de tot soiul, îngrămădite de vijelie în calea mea. HOGAȘ, M. N. 206. Cu mica leafă ce avea... și mai ales cu o mare cumpăneală și economie își ținea casa. NEGRUZZI, S. I 333. – Variantă: cumpeneálă s. f.

cumpenea sf vz cumpăneală

CUMPENEÁLĂ s. f. v. cumpăneală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumpăneálă s. f., g.-d. art. cumpănélii; pl. cumpănéli

cumpăneálă s. f., g.-d. art. cumpănélii; pl. cumpănéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPĂNEÁLĂ s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare.

CUMPĂNEÁLĂ s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.

CUMPĂNEA s. 1. cumpănă, cumpănire, echilibru. (Se află în poziție de ~.) 2. contrabalansare, cumpănire, echilibrare. (O greutate pusă pentru ~.)

cumpănea s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.

Intrare: cumpăneală
cumpăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpănea
  • cumpăneala
plural
  • cumpăneli
  • cumpănelile
genitiv-dativ singular
  • cumpăneli
  • cumpănelii
plural
  • cumpăneli
  • cumpănelilor
vocativ singular
plural
cumpeneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpenea
  • cumpeneala
plural
  • cumpeneli
  • cumpenelile
genitiv-dativ singular
  • cumpeneli
  • cumpenelii
plural
  • cumpeneli
  • cumpenelilor
vocativ singular
plural

cumpăneală cumpeneală

  • exemple
    • Întrebuințam toate meșteșugurile celei mai chibzuite cumpăneli, spre a trece teafăr și nevătămat peste greutățile de tot soiul, îngrămădite de vijelie în calea mea. HOGAȘ, M. N. 206.
      surse: DLRLC
    • Cu mica leafă ce avea... și mai ales cu o mare cumpăneală și economie își ținea casa. NEGRUZZI, S. I 333.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cumpăni + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09