5 definiții pentru cumințire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte.

A CUMINȚÍ ~ésc tranz. A face să se cumințească. /Din cuminte

A SE CUMINȚÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se astâmpăra. 2) A deveni (mai) serios și (mai) cumpătat. /Din cuminte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumințésc, imperf. 3 sg. cumințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cumințeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMINȚÍ vb. a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Te rog să te ~!)

Intrare: cumințire
cumințire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumințire
  • cumințirea
plural
  • cumințiri
  • cumințirile
genitiv-dativ singular
  • cumințiri
  • cumințirii
plural
  • cumințiri
  • cumințirilor
vocativ singular
plural

cuminți

  • 1. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept.
    exemple
    • De ce nu te cumințești... să vii între ai tăi? CAMILAR, TEM. 57.
      surse: DLRLC
    • După ce bat puțin din picioare, [copiii] se cumințesc. C. PETRESCU, Î. II 89.
      surse: DLRLC
    • M-am cumințit de-atunci; Rîd așa de-arare! COȘBUC, P. I 260.
      surse: DLRLC
    • Adie mintea numai c-un deget pe om, și-ndată se cuminți omul nostru. RETEGANUL, P. IV 25.
      surse: DLRLC
    • Lasă că te cumințesc eu, să vie Dinu, ș-om vorbi noi, jupîneasă Ilinco! VLAHUȚĂ, O. A. II 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cuminte
    surse: DEX '98 DEX '09