7 definiții pentru cumaș (mătase)

CUMÁȘ1, (2) cumașuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. Sort, bucată de cumaș1. – Cf. tc. kumaș.

CUMÁȘ s. n. 1. (Mold., învechit și arhaizant) Stofă (mai ales de mătase) pentru rochii. Numai cu beizade Alecu se împăca... Aștepta de la el cumaș de rochie pentru sine și galbeni pentru salbă. SADOVEANU, Z. C. 213. 2. Soi rău de om; poamă, pramatie. Îi știu pe toți ce cumaș sînt. CARAGIALE, S. U. 54.

cumáș1 (mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumáșuri / cumáșe

cumáș (stofă de mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumáșuri/cumáșe

cumáș (-șe), s. n.1. Brocart. – 2. Stofă de mătase. – 3. Soi, fel al unei persoane. – Mr. cumașă. Tc. kumaș (Șeineanu, II, 148; Miklosich, Türk. Elem., I, 336; Berneker 643; Lokotsch 1240); cf. ngr. ϰουμάσι, alb., bg., sp. kumaš. Sensul 3 este propriu și tc., și s-a propagat la stofă.

cumaș n. 1. stofă de mătase: cumașuri de rochi FIL. 2. fig. om de valoare (mai adesea ironic). [Turc. KUMAȘ].

cumáș n., pl. urĭ și e (turc. kumaš, d. ar. komaš; bg. sîrb. kumaš). Rar azĭ. Stofă: un cumaș de rochie. – Și comaș.

Intrare: cumaș (mătase)
cumaș (mătase) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumaș cumașul
plural cumașuri cumașurile
genitiv-dativ singular cumaș cumașului
plural cumașuri cumașurilor
vocativ singular
plural
cumaș (mătase)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumaș cumașul
plural cumașe cumașele
genitiv-dativ singular cumaș cumașului
plural cumașe cumașelor
vocativ singular
plural