8 definiții pentru culpeș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚLPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Înv.) Care a săvârșit o faptă condamnabilă; vinovat. – Culpă + suf. -eș.

culpeș, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: culpă + -eș] (Înv) Culpabil (2).

CÚLPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Învechit) Culpaș, vinovat. De am fost culpeșă ție, m-ai osîndit. ODOBESCU, S.I 168. ◊ (Substantivat) Culpeșul își va simți vina și se va îndrepta. ODOBESCU, S. I 504.

cúlpeș adj. Barb. de răŭ gust. Culpabil, vinovat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúlpeș (înv.) adj. m., pl. cúlpeși; f. cúlpeșă, pl. cúlpeșe

cúlpeș adj. m., pl. cúlpeși; f. sg. cúlpeșă, pl. cúlpeșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚLPEȘ adj. v. culpabil, vinovat.

Intrare: culpeș
culpeș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culpeș
  • culpeșul
  • culpeșu‑
  • culpeșă
  • culpeșa
plural
  • culpeși
  • culpeșii
  • culpeșe
  • culpeșele
genitiv-dativ singular
  • culpeș
  • culpeșului
  • culpeșe
  • culpeșei
plural
  • culpeși
  • culpeșilor
  • culpeșe
  • culpeșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culpeș

etimologie:

  • Culpă + sufix -eș.
    surse: DEX '09